1. [CADE] ‡BĂRBIER-BAȘA sm. Bărbierul Curții domnești: cînd se căftănea vre-un boier, se ducea ~ de-l rădea (ALECS.).
2. [Șăineanu, ed. VI] bărbier-bașa m. odinioară, întâiul bărbier al Domnului care rădea pe Vodă, pe beizadele și pe noul boierit: când se căftănia vreun boier, se ducea bărbier-bașa de-l rădea cu bricele cele de mărgean AL. [Formă românizată din arhaicul berber bașa = turc. BERBER BAȘY].
3. [DEXI] bărbier s.m., s.n. 1 s.m. Frizer. ♦ Fig. (fam.) Om mincinos, lăudăros. 2 s.n. (muz.) Dispozitiv mic de lemn aplicat la baza cutiei de rezonanță a unei viori, pe care se sprijină bărbia violonistului; bărbie. • sil. -bi-er. pl. m. -i, n. -e. /it. barbiere, ngr. μπαρμπέρης.
4. [DLRLC] BĂRBIER, bărbieri, s. m. Bărbat care are meseria de a rade barba și de a tunde părul; frizer. Ștefan-vodă poruncea Bărbieri de-i aducea: Unii părul că-i tăia,. Alții barba i-o rădea, Pe Corbea-l întinerea. TEODORESCU, P. P. 530. ◊ (În trecut avea și alte îndeletniciri) Mă doare [măseaua]: întîi rabd cît pot.... pe urmă pui doftorii; pe urmă, dacă văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoață. CARAGIALE, O. I 188. ◊ Compus: (învechit) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Portar-bașa] ședea la perdeaua domnească zi și noapte, și, cînd se trezea măria-sa, el striga prin sarai, cît îl ținea gura: Cafegi-bașa! Bărbier-basa! ALECSANDRI, T. I 582. – Pronunțat: -bi-er.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL