1. [DEX '09] BARBARISM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și neasimilat); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.
2. [MDA2] barbarism sn [At: CANTEMIR, IST. 119/ V: (înv) varvarismos[1] / Pl: ~e / E: lat barbarismus] 1 (Înv) Barbarie (1). 2 Cuvânt neasimilat, împrumutat dintr-o limbă străină. 3 Cuvânt de jargon.
3. [DEXI] barbarism s.n. 1 (înv.) Barbarie. 2 (lingv.) Termen, construcție etc. de origine străină, folosite fară a fi necesar și fară a fi asimilate de limba care le-a împrumutat; element de jargon. • pl. -e. /<fr. barbarisme, lat. barbarismus, -i, ngr. βαρβαρισμ.
4. [CADE] *BARBARISM (pl. -isme) sn. 📖 Greșală de limbă, făcută în scriere sau în vorbire și care consistă în întrebuințarea unor cuvinte născocite, stîlcite, sau contrarii spiritului limbii: petiția ce v’a făcut era plină de ~e și de solecisme (ODOB.).
5. [DEX '98] BARBARISM, barbarisme, s. n. Cuvânt împrumutat dintr-o limbă străină fără a fi necesar (și fără a se asimila în aceasta); cuvânt de jargon. – Din fr. barbarisme, lat. barbarismus.
6. [DLRLC] BARBARISM, barbarisme, s. n. (Ieșit din uz) Cuvînt de jargon recent introdus într-o limbă fără a fi nevoie de el. Advocatul ce l-ați avut era un ignorant... Sînt sigur că petiția ce v-a făcut era plină de barbarisme. NEGRUZZI, S. I 281.
7. [DLRM] BARBARISM, barbarisme, s. n. (Ieșit din uz) Cuvînt de jargon introdus într-o limbă fără a fi necesar. – Fr. barbarisme (lat. lit. barbarismus).
8. [DN] BARBARISM s.n. Cuvînt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvînt rezultat din stîlcirea altui cuvînt din aceeași limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie greșită].
9. [MDN '00] BARBARISM s. n. cuvânt, construcție introduse într-o limbă străină fără a fi necesare și neintegrate în limba care le-a împrumutat. (< fr. barbarisme, lat. barbarismus)
10. [Șăineanu, ed. VI] barbarism n. cuvânt străin și contrar geniului limbei naționale, ex. travaliu, sinceraminte. Barbarismele române se deosibesc după origina lor în: grecisme (pliroforisi, simandicos), latinisme (audace, placid), slavisme (dele, otnoșenie); galicisme (orgoliu, ravaj), germanisme (consciu, conturb).
11. [MDA2] varvarism sn vz barbarism
12. [Scriban] *barbarízm n., pl. e (vgr. barbarismós). Cuvînt străin de prisos orĭ contrar geniuluĭ limbiĭ naționale. Barbarizmele, după originea lor, se împart în: grecizme (pliroforisesc, anafora, caterisesc), latinizme (audace, fontană, rezbel), slavizme (poslușnic, nacealnic, complect = complet), francezizme (avansez, voĭaj), germanizme (a se provoca la = a se referi la, a întreba că oare = a întreba dacă. Trans. Buc.), turcizme (meraz, mezil), ungurizme (birăŭ, clop). V. solecizm.
13. [DOOM 3] barbarism s. n., pl. barbarisme
14. [DOOM 2] barbarism s. n., pl. barbarisme
15. [IVO-III] barbarism.
16. [DTL] BARBARISM s. n. (< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos „expresie greșită”): 1. cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi nevoie de el (de obicei, cuvânt de jargon), ca demoazelă („domnișoară”), animă („suflet”) etc. 2. cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL