1. [MDA2] bărătuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / V: ~ăst~ / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărare a ceva din târg după o îndelungată tocmeală Si: (reg) bărătuit1 (1). 2 Nădăjduire.
2. [MDA2] bărăstui v vz bărătui
3. [MDA2] bărăstuire sf vz bărătuire
4. [MDA2] bărătui vt [At: HEM 3248 / V: -ăst- / Pzi: ~i / E: srb baratati] (Trs) 1 A cumpăra ceva din târg după o îndelungată tocmeală. 2 A nădăjdui.
5. [DER] bărătui (-uesc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL