1. [MDA2] bănuielnic, ~ă a [At: DA / P: ~nu-iel~ / Pl: ~ici, ~ice / E: bănuială + -nic] (Rar) 1 Bănuitor (27-28). 3 Suspect.
2. [DEXI] bănuiélnic, -ă adj. (fam.) Bănuitor. • pl. -ci, -ce. /bănuială + -nic.
3. [DLRLC] BĂNUIELNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Care este înclinat să bănuiască, care cade ușor la bănuială; bănuitor.
4. [DLRM] BĂNUIELNIC, -Ă, bănuielnici, -e, adj. (Rar) Bănuitor. – Din bănuială + suf. -nic.
5. [IVO-III] bănuielnic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL