1. [DEX '09] BĂNEȘTE adv. În privința banilor1. – Ban1 + suf. -ește.
2. [MDA2] bănește av [At: (a. 1818) ap. GCR II, 221/29 / E: ban2 + -ește] 1-4 (Înv) Cu (sau în) bani2 (lichizi). 5 în privința banilor2.
3. [DEXI] bănéște adv. Cu privire la bani, la avere; din punctul de vedere al banilor. • /ban1 + -ește.
4. [CADE] BĂNEȘTE adv. În ce privește banii: stă destul de bine bănește [bănesc1].
5. [DLRLC] BĂNEȘTE adv. Cu privire la bani, din punctul de vedere al banilor. De cîte ori țara a stat mai rău bănește, de atîtea ori regele a cerut să i se dea mai mult. LIT. ANTIMONARHICĂ 168.
6. [DLRM] BĂNEȘTE adv. În privința banilor1. – Din ban1 + suf. -ește.
7. [Scriban] bănéște adv. Cu bani: a ajuta bănește. Din punct de vedere al banilor, financiarmente: vorbind bănește.
8. [DEX '09] BĂNI, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. A învesti pe cineva cu titlul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
9. [MDA2] băni1 [At: HEM 3197 / Pzi: ~nesc / E: ban1 + -i] 1-3 vt A învesti pe cineva cu titlul de ban1 (2, 4, 6). 4-6 vi A exercita funcția de ban1 (3, 6,12).
10. [MDA2] băni3 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~nesc / E: mg bánni] 1 vt (Înv) A trata cu cineva. 2 vt (Reg) A nu lăsa pe cineva în pace. 3 vr (Reg) A se căi.
11. [MDA2] băni2 vt [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 124/21 / Pzi: ~nesc / E: ban2 + -i] 1 A bate bani2 (1). 2 (Reg) A cheltui bani2 (1). 3-4 (Îrg) A scoate bani2 (1) de la cineva (silindu-l).
12. [DEXI] băni vb. IV. (în Ev. Med., în Țările Rom.) tr. A învesti pe cineva cu titlul de ban2 ◆ (intr.) A exercita funcția de ban2. • prez. ind. -esc. /ban2 + -i.
13. [CADE] BĂNI2 (-ănesc.) I. vb. tr. 1 🔎 A ridica la rangul, de Ban, a face Ban ¶ 2 familiar A se adresa cuiva cinstindu-l cu titlul de Ban: nu mă tot băni! (HASD.). II. vb. intr. A stăpîni ca un Ban: că te-oiu ridica Ban la Craiova Și tu că-i băni De te-i ferici (TEOD.).
14. [CADE] ‡BĂNI1 (-ănesc) vb. tr. Trans. 1 A da bani, a cheltui: oamenii din sat se mirau de unde bănește el atîta potop de ban (RET.) ¶ 2 ‡A scoate bani de la cineva, a-l sili să dea bani: pre unii da la închisori de-i bănea, apoi îi slobozea (N.-COST.).
15. [DLRLC] BĂNI, bănesc, vb. IV. 1. Tranz. (învechit) A face (pe cineva) ban, a ridica (pe cineva) la treapta de ban. Vodă a bănit pe Golescu. La HEM. 2. Intranz. A exercita funcția de ban. Te-oi ridica Ban la Craiova, Și tu că-i băni, De te ferici. TEODORESCU, P. P. 48.
16. [DLRM] BĂNI, bănesc, vb. IV. (Înv.) 1. Tranz. A ridica pe cineva la rangul de ban2. 2. Intranz. A exercita funcția de ban2. – Din ban2.
17. [Scriban] 2) bănésc v. tr. (d. ban 1). Fac ban (boier). Zic cuĭva „ban”. V. intr. Trăĭesc ca un ban. Vechĭ. (d. ban 2). V tr. Jăfuiesc de banĭ, sfănțuiesc. Trans. Fam. A bani banĭ, a face (a scoate) banĭ (parale).
18. [DOOM 3] bănește adv.
19. [DOOM 3] băni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănesc, 3 sg. bănește, imperf. 1 băneam; conj. prez. 1 sg. să bănesc, 3 să bănească
20. [DOOM 2] băni (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănesc, imperf. 3 sg. bănea; conj. prez. 3 să bănească
21. [DLRLV] BĂNI vb. 1. (Ban.) A trata cu cineva, a face o înțelegere. Bĕnuiĕsk. Ago cum aliquo. Tracto. Curam gero. AC, 330. 2. (Mold.) A nu lăsa în pace, a sîcîi, a face mizerii. Pre unii da la închisori, de-i bănea, apoi îi slobozea. N. COSTIN. Variante: bănui (AC, 330). Etimologie: magh. bánni „a trata cu cineva”. Cf. ajunge; zădărî, zăhăi.
22. [DLRLV] BĂNUI1 vb. v. băni.
23. [DAR] băni, bănesc, vb. IV (înv.) 1. a trata cu cineva. 2. a sâcâi, a face mizerii cuiva.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL