1. [DN] BANDARE s.f. (Mar.) Faptul de a banda. [< banda].
2. [DEXI] bandá2 vb. I. refl. (mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vîntului sau a depozitării defectuoase a încărcăturii. • prez.ind. pers. 3 -ează. /cf. it. bandare, fr. bander.
3. [DN] BANDA vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vîntului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bander].
4. [MDN '00] BANDA vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)
5. [DOOM 3] bandare s. f., g.-d. art. bandării
6. [DOOM 2] bandare s. f., g.-d. art. bandării
7. [DOOM] bandare s. f., g.-d. art. bandării
8. [DOOM 3] banda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandează, imperf. 3 pl. se bandau; conj. prez. 3 să se bandeze; ger. bandându-se
9. [DOOM 2] banda (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bandează
10. [DOOM] banda vb., ind. prez. 3 bandează
11. [DE] BANDÁRE (< it.) s. f. 1. Înclinare transversală a unei nave sub acțiunea valurilor, a vîntului etc. 2. Operațiune de diagnosticare a bolilor genetice, constînd în colorarea cromozomilor pentru evidențierea benzilor de culoare închisă și deschisă ale acestora.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL