1. [DEX '09] BĂNĂRIT, bănărituri, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit.
2. [MDA2] bănărit sn [At: BELDIMAN, T. 117/35 / Pl: ~uri / E: ban2 + -ărit] (Reg) Bănet (2).
3. [DEXI] bănărít s.n. (reg.) Bănet. • pl. -uri. /ban2 + -ărit.
4. [CADE] BĂNĂRIT sbst. Mold. 🪙 Bănet: boierul acela, de mult ~ ce avea, nu i mai știa numărul (CRG.) [ban1].
5. [DEX '98] BĂNĂRIT, s. n. (Reg.) Bănet. – Ban1 + suf. -ărit.
6. [DLRLC] BĂNĂRIT s. n. (Mold., cu sens colectiv) Sumă mare de bani, bani mulți; bănet. Boierul acela, de mult bănărit ce avea, nu-i mai știa numărul. CREANGĂ, P. 67. Care dincotro îl ruga: unul să-i deie bănărit cît a cere el, altul să-i deie fata și jumătate de împărăție... pentru asemenea odoare. CREANGĂ, P. 228. Ian privește bănărit, de unde eram afif de parale... ALECSANDRI, T. 146.
7. [DLRM] BĂNĂRIT s. n. Bănet. – Din ban1 + suf. -ărit.
8. [Șăineanu, ed. VI] bănărit n. bănet: ian privește bănărit! AL.
9. [Scriban] bănărít n., pl. urĭ (d. ban). Bănet.
10. [DOOM 3] bănărit (reg.) s. n., pl. bănărituri
11. [DOOM 2] bănărit (reg.) s. n., pl. bănărituri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL