1. [MDA2] bănănăire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bănănăi] 1-6 (Reg) Bălăbănire (1-6).
2. [DEX '09] BĂNĂNĂI, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănănăi] – Formație onomatopeică.
3. [MDA2] bănănăi vtr [At: GORJAN, H. II, 63/3 / Pzi: ~iesc, -nanăi / E: fo, cf bălălăi, bălăbăni] 1-2 (Reg) A bălăbăni (1-2).
4. [DEXI] bănănăí vb. IV. refl. (reg.) A se bălăbăni. • prez. ind. bănănăi, -iesc. /form. expr.
5. [CADE] BĂNĂNĂI (-ăesc, -ăiu) I. vb. tr. 1 A mișca într’o parte și într’alta, a legăna (vorb. mai ales de corp: bănănăi mîinile întocmai ca picioarele unui om care ar fugi (DLVR.) ¶ 2 A face ceva mișcînd alene mîna: popa-și făcu cruce și după dînsul toți bănănăiră semnul mîntuirii (DLVR.). II. vb. intr. A (se) mișca ușor într’o parte și într’alta, a (se) clătina, a (se) legăna (vorb. mai ales de corp): capul îi bănănăia într’o parte și într’alta, de parcă și rupsese junghetura (ISP.) [👉 BALĂLĂI].
6. [DEX '98] BĂNĂNĂI, bănănăiesc (bănănăi), vb. IV. Intranz. A se bălăbăni. – Formație onomatopeică.
7. [DLRLC] BĂNĂNĂI, bănănăiesc și bănănăi, vb. IV. Intranz. (Mai ales despre unele părți ale corpului) A se mișca într-o parte și într-alta, a se clătina, a se legăna; a se bălăbăni. Mînile îi bănănăiau în toate părțile. DELAVRANCEA, H. T. 167. Se clătina pe picioare, capul îi bănănăia pe umeri, brațele-i curgeau moi și grele de-a lungul trupului. VLAHUȚĂ, O. A. 160. Capul îi bănănăia într-o parte și într-alta de parcă își rupsese junghetura. ISPIRESCU, L. 106.
8. [DLRM] BĂNĂNĂI, bănănăiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca într-o parte și într-alta; a se clătina; a se bălăbăni. [Prez. ind. și: bănănăi] – Onomatopee.
9. [Șăineanu, ed. VI] bănănăì v. 1. a se clătina sau legăna (vorbind de clopot și de corp): corpul îi bănănăia într’o parte și într’alta ISP.; 2. a umbla șovăind. [Onomatopee, ca și varianta-i mold. bălălăi).
10. [Scriban] bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.
11. [Scriban] bănănăĭésc V. bălălăĭesc.
12. [DOOM 3] bănănăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiesc, 3 sg. bănănăiește, imperf. 1 bănănăiam; conj. prez. 1 sg. să bănănăiesc, 3 să bănănăiască
13. [DOOM 2] bănănăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bănănăiesc, imperf. 3 sg. bănănăia; conj. prez. 3 să bănănăiască
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL