1. [DEX '09] BANALITATE, (2) banalități, s. f. 1. Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
2. [MDA2] banalitate sf [At: BRĂTESCU-VOINEȘTI, ap. DA / Pl: ~tăți / E: fr banalité] 1 Caracterul a ceea ce este banal (1). 2 Fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 3 (Ccr) Lucru banal (1). 4 (Fig) Idee banală (1) Si: platitudine, prozaism.
3. [DEXI] banalitáte s.f. I 1 Caracterul a ceea ce este banal; fel de a fi comun, lipsit de originalitate. Criticii au observat banalitatea muzicii de film. 2 Concr. Lucru obișnuit, comun. Nu pierde timpul cu banalități. ◆ Vorbă, idee etc. banală. Spune numai banalități. II (în Ev. Med., în Europa Apuseană) Cedare de către senior a dreptului de folosire a unor utilități proprii în favoarea comunității. • pl. -ăți. /<fr. banalité.
4. [CADE] *BANALITATE sf. 1 Însușirea a tot ce este banal ¶ 2 Lucru banal; vorbă banală: a spus tot timpul numai banalități [fr.].
5. [DEX '98] BANALITATE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce este banal; fel de fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, vorbă banală, idee banală. – Din fr. banalité.
6. [DLRLC] BANALITATE, (2) banalități, s. f. 1. Faptul de a fi banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. Banalitatea unui subiect. 2. (Concretizat) Lucru banal, idee banală. Vorbește banalități. ▭ Nu știu de ce cînți atîtea banalități! se burzuluiește Stănică. Numai frumos nu-i cîntecul tău! CĂLUGĂRU, O. P. 195.
7. [DLRM] BANALITATE, banalități, s. f. 1. (La sg.) Caracterul a ceea ce e banal; fel de a fi comun și lipsit de originalitate. 2. (Concr.) Lucru banal, idee banală. – După fr. banalité.
8. [DN] BANALITATE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obișnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă. [Cf. fr. banalité].
9. [MDN '00] BANALITATE s. f. caracterul a ceea ce este banal; platitudine. ◊ lucru obișnuit, comun. (< fr. banalité)
10. [Șăineanu, ed. VI] banalitate f. 1. lucru banal; 2. pl. idei comune, vorbe de rând.
11. [Scriban] *banalitáte f. (fr. banalité). Caracteru de a fi banal. Vorbă banală: a spune o banalitate. Pl. Ideĭ saŭ vorbe banale: a vorbi banalitățĭ.
12. [DOOM 3] banalitate s. f., g.-d. art. banalității; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalități
13. [DOOM 2] banalitate s. f., g.-d. art. banalității; (lucruri, vorbe, idei) pl. banalități
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL