1. [Scriban] bámbura V. arabarura.
2. [MDA2] bambură1 sf [At: REV. CRIT. III, 87 / E: ns cf mg bámba, bámbu] (Reg) 1 Învălmășeală de oameni și de glasuri. 2 (Îlav) De-a -ra în dezordine. 3 (Pfm; îe) A bate -ra A umbla haimana. 4 (Îae) A bate din picioare de frig. 5-6 (Îe) A sări -ra A sări în sus (de bucurie sau de durere). 7 Persoană buclucașă, cu chef de ceartă.
3. [MDA2] bambură2 sf [At: CHEST. V, S / E: nct] (Reg) Baston lustruit.
4. [MDA2] bambură3 sf [At: CHEST. V, S / E: nct] (Reg) Partea care rămâne pe fundul căldării când se fierbe zerul ca să facă jintiță.
5. [DEXI] bámbură s.f. (reg.) 1 Învălmășeală de oameni. ◇ Loc. adv. De-a bambura = în dezordine. ◇ Expr. A bate bambura = a umbla haimana. 2 Persoană care are chef de ceartă. • pl. -e. /cf. magh. bámba, bámbu, rom. brambura.
6. [Scriban] arababúra și (ob.) harababúra adv. (ngr. allabábulla, d. ven. alababalá, arababura. Cp. și cu turc. alağa bulağa, amestecătură de colorĭ). Fam. Alandala, fără ordine, talmeș-balmeș. S. f., pl. ĭ. Mare amestecătură: ce arababură! – În Cov. și bar-. În Ĭal. brambura, adandala, vraiște. În Trans. (Hațeg) bámbura: a bate bambura, a umbla haĭmana. V. hălămujdíe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL