1. [DEX '09] BĂLȚA, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori stridente (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (derivat regresiv).
2. [DEX '09] BĂLȚAT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
3. [MDA2] balțat, ~ă a vz bălțat2
4. [MDA2] bălța vt [At: DEX2 / Pzi: ~țez / E: bălțat (drr)] (Fam) 1 A vopsi în culori țipătoare și nearmonizate. 2 A tărca.
5. [MDA2] bălțat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bălța] (Fam) 1 Bălțare (1). 2 Tărcare.
6. [MDA2] bălțat2, ~ă [At: BIBLIA (1688), 221/5 / V: (reg) bal~ / Pl: ~ați, ~e / E: ml balteatus, -a, -um] 1-2 smf, a (Animal) care are părul de culori diferite. 3-4 smf, a (Animal) cu dungi sau cu pete de altă culoare Si: (rar) florean. 5 a (D. oameni) Deosebit2. 6 a (Înv) Colțat2. 7 a (D. haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare. 8 a Colorat fără gust. 9-10 a (Rar; îe) A fi cu mațele ~e A fi (rău sau) fățarnic. 11-12 a (Irn) Îmbrăcat (fără gust și) neasortat. 13 a (Pop) Îmbrăcat în haine orășenești. 14 a (Fig; d. noroc, lume etc.) În care nu te poți încrede.
7. [DEXI] bălța vb. I. tr. (fam.) 1 A vopsi in culori țipătoare și neasortate. 2 A tărca. • prez. ind. -ez. /de la bălțat, prin derivare regresivă.
8. [DEXI] bălțát, -ă adj. 1 (despre animale sau păsări) Care are părul, penele, pielea de mai multe culori, care are dungi sau pete de altă culoare, de obicei mai deschise sau albe. Vacă bălțată. 2 (despre haine, stofe etc.) Care are multe culori (țipătoare); care este colorat fară gust. 3 (iron.; despre oameni) care este îmbrăcat fară gust; care este îmbrăcat în haine orășenești. • pl. -ți, -te. /lat. balteatus, -a, -um.
9. [CADE] BĂLȚAT adj. 1 Cu pete mari albe, sau de o coloare deschisă pe spate și pe alte părți ale corpului (la boi, vaci, cai și oi, mai rar la alte animale) (🖼 331): și-a pus popa Neculai iapa cea ~ă la căruță (VLAH.); împărți întru ziua aceea țapii cei bălțați și cei albi și toate caprele cele bălțate și albe (BIBL.); despre păsări: nu ceri nimica, fără numai găina a ~ă (ȘEZ.) ¶ 2 Încins pe la mijloc cu o dungă albă (vorb. de boi sau vaci): un lucru se zice că-i ~ cînd de la un loc e vrîstat cu de altfel (ȘEZ.) ¶ 3 proverb: De acum înainte n’o să mai fac boi bălțați (PANN), de aci înainte n’o să mai fac nici o ispravă, nici un lucru de seamă, n’o să mă pricopsesc; – a umbla după boi bălțați (L.-M.), a dori lucruri anevoie de căpătat; – a fi cu carnea ~ă (sau cu mațele ~e), a fi rău la inimă (comp. a fi cu mațele pestrițe) ¶ 4 Fig. Schimbăcios, nestatornic: trăiră o viață fericită, cum se trăește pe lumea noastră asta ~ă (ISP.) [lat. balteatus].<br />
10. [DEX '98] BĂLȚA, bălțez, vb. I. Tranz. (Fam.) A vopsi în culori variate (și nearmonizate); a tărca. – Din bălțat (der. regr.).
11. [DEX '98] BĂLȚAT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu multe culori țipătoare; colorat fără gust. ♦ (Ir.) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
12. [DLRLC] BĂLȚAT, -Ă, bălțați, -te, adj. 1. (Despre boi, vaci și alte animale, mai rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau pete de altă culoare (de obicei mai deschise sau albe). V. pestriț. Grupe de vaci greoaie, bălțate negru și alb, se ridică la trecerea trenurilor, în marginea pășunilor, și au aerul că salută. SADOVEANU, O. A. II 186. Erau unsprezece bursucei... unii negri, alții murgi și alții bălțați. ODOBESCU, S. III 42. D-apoi un vițel bălțai? A rupt funea ș-a scăpat. TEODORESCU, P. P. 335. Ia voi, turcilor, să-mi dați Vro cincizeci de boi bălțați Cu vărgi negre pe spinare, Rotogoale Pe sub poale. TEODORESCU, P. P. 481. 2. (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. Basma bălțată. ♦ (Popular, ironic, despre persoane) Îmbrăcat în haine boierești sau de oraș. Frunzuliță lemn uscat Aoleo, ciocoi bălțat, Sînt trei ani de cînd te cat. TEODORESCU, P. P. 293.
13. [DLRM] BĂLȚAT, -Ă, bălțați, -te, adj. (Despre animale, rar despre păsări) Care are părul sau penele de culori diferite; cu dungi sau cu pete de altă culoare. V. pestriț. ♦ (Despre haine, stofe, tablouri etc.) Cu prea multe culori; colorat fără gust. ♦ (Ir., despre oameni) Îmbrăcat fără gust; (pop.) îmbrăcat în haine orășenești. – Lat. balteatus.
14. [Șăineanu, ed. VI] bălțat a. 1. cu pete albe sau închise de mare întindere în mijlocul corpului (de vite); 2. fig. nestatornic, confuz: în lumea noastră bălțată EM. [Lat. BALTEATUS, încins cu un balț (= vărgat)].
15. [Scriban] bălțát, -ă adj. (lat. balteatus, încins, adică „vărgat”. V. balț). Cu pete marĭ albe pe trup: cal bălțat. Multicolor și fără gust: îmbrăcăminte bălțată. Fig. Iron. Amestecat, neomogen: societate bălțată. Moțat, breaz, distins în rău: nu fi așa de bălțat! V. breaz și peag.
16. [DOOM 3] bălțat adj. m., pl. bălțați; f. bălțată, pl. bălțate
17. [DOOM 3] șoarece-bălțat (animal) s. m., pl. șoareci-bălțați
18. [DOOM 2] bălțat adj. m., pl. bălțați; f. bălțată, pl. bălțate
19. [DOOM 2] !șoarece-bălțat (animal) s. m., pl. șoareci-bălțați
20. [DE] BĂLȚATU, Adam (1899-1981, n. Huși), pictor român. Prof. univ. la București. Scene de gen, naturi statice și, mai ales, peisaje, în tradiția coloristică interberlică („Peisaj din Huși”, „Case vechi din București”).
21. [DE] BĂLȚÁȚ, -Ă, (lat. balteatus) adj. 1. (Despre animale) Care are părul sau penele de culori deschise formînd pete. ♦ (Substantivat, f.) Bălțată românească = rasă de taurine cu însușiri mixte (lapte și carne), creată în Transilvania, Banat și Bucovina la sfîrșitul sec. 19 și începutul sec. 20, prin încrucișarea vacilor locale din rasa sură de stepă cu tauri simmenthal. De culoare bălțată albă cu galben, vacile au în medie o greutate de 550 kg și o producție anuală de 3.000 l lapte. 2. Ir. Cu prea multe culori; format din elemente eterogene; îmbrăcat fără gust.
22. [DRAM 2021] bălțat, -ă, bălțați, -te, adj. (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. ■ (onom.) Bălțat, nume de familie în jud. Maram. (Sec. XV). – Lat. balteatus „încins, încununat” (DER, MDA); din (îm)bălța (Mihăilă, 1974). ■ Cuv. rom. > ucr. balec „pestriț” (Candrea) și magh. belc (Bakos, 1982).
23. [DRAM 2015] bălțat, -ă, bălțați, -te, adj. – (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. ♦ (onom.) Bălțat, nume de familie în Maramureș. ♦ Atestat sec. XV (Mihăilă, 1974). – Lat. balteatus „încins, încununat” < lat. balteus „centură, curea, bici” (Pușcariu, CDDE, cf. DER; MDA); din (îm)bălța (< balț „legătură”) (Mihăilă, 1974). Cuv. rom. > ucr. balec „pestriț” (Candrea) și magh. belc (Bakos, 1982).
24. [DRAM] bălțat, -ă, adj. – (despre animale) Cu părul sau cu penele de diferite culori. – Lat. balteatus „încins, încununat” (Pușcariu, Candrea-Densusianu, DA); Din rom. provine ucr. balec „pestriț” (Candrea) și magh. belc (Bakos 1982).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL