1. [MDA2] baltagiu sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 92 / Pl: ~ii / E: tc bâltay] (Înv) 1 Soldat (pionier) care servea în garda seraiului. 2 (Îc) -agi-baș(ă) Căpitan de baltagii (1).
2. [DEXI] baltagíu s.m. (în trecut) Soldat care era înarmat cu baltage. • pl. -gii./<tc. baltaci.
3. [CADE] BALTAGIU sm. 🔎 Soldat înarmat cu baltag care servia în garda seraiului Sultanului: au heretisit pe Patriarhul în două caice cu un ~ și cu slugi fiește-care (LET.) [tc. baltaǧy].
4. [Scriban] baltagíŭ m. (turc. baltağy). Vechĭ. Soldat armat cu baltag.
5. [DAR] baltagiu, baltagii, s.m. (înv.) soldat pionier, înarmat cu un baltag, din garda saraiului.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL