1. [DEX '09] BĂLSĂMAT, -Ă, bălsămați, -te, adj. (Rar) Îmbălsămat. [Var.: bălsămit, -ă adj.] – V. bălsăma.
2. [DEX '09] BĂLSĂMIT, -Ă adj. v. bălsămat.
3. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMAT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care are și răspândește un miros plăcut; în care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme; parfumat, înmiresmat, miresmat. 2. (Despre cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția; care este conservat prin îmbălsămare; bălsămat. [Var.: (rar) îmbălsămit, -ă adj.] – V. îmbălsăma.
4. [DEX '09] ÎMBĂLSĂMIT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
5. [MDA2] balsamat2, ~ă a vz bălsămat2
6. [MDA2] bălsămat2, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M. 77 / V: balsam~2 / Pl: ~ați, ~e / E: bălsăma] 1 (Rar) Îmbălsămat2. 2-3 (Înv) Care a fost (uns sau) impregnat cu balsam Si: bălsămit2 (2-3). 4 (Fig) Parfumat2.
7. [MDA2] bălsămit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălsămi] 1 (Înv) îmbălsămat2 (1). 3 Bălsămat2 (2-3). 4 Parfumat2.
8. [MDA2] îmbălsămat, ~ă a [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~mit2 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~ați, ~e / E: îmbălsăma] 1 (Med; d. cadavre) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția Si: (rar) bălsămat2. 2 (D. flori, parfumuri) Care răspândește un miros plăcut (și pătrunzător) Si: înmiresmat, miresmat, parfumat. 3 În care s-a răspândit un miros plăcut, plin de miresme Si: înmiresmat, miresmat, parfumat.
9. [MDA2] îmbălsămit2, ~ă a vz îmbălsămat2
10. [MDA2] îmbălsămit1 sn vz îmbălsămat1
11. [DEXI] bălsămát, -ă adj. (înv.) Îmbălsămat. • pl. -ți, -te. și bălsămít, -ă adj. /v. bălsăma.
12. [DEXI] bălsămít, -ă adj. v. bălsămat.
13. [DLRLC] BALSAMAT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
14. [DLRLC] BĂLSĂMIT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
15. [DLRLC] ÎMBĂLSĂMAT, -Ă, îmbălsămați, -te, adj. 1. Care răspîndește un miros foarte plăcut; în care s-a răspîndit un miros foarte plăcut; parfumat, înmiresmat. Prăvălii îmbălsămate de cafea nu crudă, verde și tare, ci prăjită, uleioasă, grasă sau rîșnită, cu mireasma tare și îmbătătoare. DUMITRIU, N. 265. Deschise ferestrele și aerul proaspăt, îmbălsămat al primăverii năvăli în odaie. AGÎRBICEANU, S. P. 101. Cred că saltelele biblice ale regelui Solomon nu erau nici mai moi, nici mai mirositoare decît așternutul meu de iarbă îmbălsămată și cosită din ajun. HOGAȘ, M. N. 70. 2. (Despre cadavre) Îmbibat, impregnat cu substanțe care împiedică sau întîrzie putrefacția. – Variante: îmbălsămit, -ă (MACEDONSKI, O. I 64), balsamat, -ă, bălsămit, -ă (ODOBESCU, S. III 202, ALEXANDRESCU, M. 77) adj.
16. [DLRM] BĂLSĂMAT, -Ă adj. v. îmbălsămat.
17. [Șăineanu, ed. VI] bălsămit a. îmbălsămat: mirosul bălsămit al pajiștei OD.
18. [Șăineanu, ed. VI] îmbălsămat a. 1. umplut cu aromate (spre a nu putrezi): corp îmbălsămat; 2. fig. frumos mirositor: raiul cu grădini îmbălsămate EM.
19. [DFL] Chrysanthemum balsamita L. Specie care înflorește vara. Flori în calatidii puține, lung-pedunculate, în corimb lax, cele marginale, femele, albe, ligulate, cele centrale galbene, tubuloase, hermafrodite. Frunze odorante, aproape sesile, ovat-dințate, cele superioare sesile, rar auriculate, cele inferioare pețiolate. Plantă perenă, erbacee (cca 100 cm înălțime), sur-păroasă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL