1. [DEX '09] BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.
2. [MDA2] balivernă sf [At: CARAGIALE, M. 65 / Pl: ~ne / E: fr baliverne] (Fam; mpl) Palavră.
3. [DEXI] balivérnă s.f. (fam.; mai ales la pl.) Vorbă lipsită de importanță sau născocită; palavră, vorbă de clacă. Cui debitezi dumneata asemenea baliverne? (SADOV.). • pl. -e./ <fr. baliverne.
4. [CADE] *BALIVERNĂ (pl. -ne) sf. Fleac, moft: cum îți vine dumitale să crezi așa baliverne? (CAR.) [fr.].
5. [DEX '98] BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne.
6. [DLRLC] BALIVERNĂ, baliverne, s. f. (De obicei la pl.) Vorbe de clacă; palavre, născociri, scornituri. V. fleacuri, mofturi. Bade Haralambie... cui debitezi dumneata asemenea baliverne? SADOVEANU, N. F. 181. Ei, cum îți vine dumitale să crezi asemenea baliverne? CARAGIALE, O. II 205.
7. [DLRM] BALIVERNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne.
8. [MDN '00] BALIVERNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne)
9. [DOOM 3] balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne
10. [DOOM 2] balivernă s. f., g.-d. art. balivernei; pl. baliverne
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL