1. [MDA2] băligat1 sn [At: ȘEZ. IV, 156 / V: -leg-1 / Pl: ~uri / E: băliga] 1-8 Băligare (1-8).
2. [MDA2] băligat2, ~ă a [At: DA / V: -leg-2 / Pl: ~ați, ~e / E: băliga] 1 Care elimină baligă (1). 2 Care elimină excremente. 3 Care este murdărit cu baligă (1) Si: băligărat2 (3).
3. [DEX '09] BĂLEGA, pers. 3 balegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băliga vb. I] – Din baligă.
4. [DEX '09] BĂLIGA vb. I v. bălega.
5. [MDA2] bălega v vz băliga
6. [MDA2] bălegat1 sn vz băligat1
7. [MDA2] bălegat2, ~ă a vz băligat2
8. [MDA2] băliga [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 baligă, balegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
9. [DEXI] bălegá vb. I. v. băliga.
10. [DEXI] băligá vb. I. refl. (despre animale) A-și elimina baliga. • prez. ind. pers. 3 báligă. și bălegá vb. I. /baligă + -a.
11. [CADE] BĂLIGA, BĂLEGA vb. refl. și tr. (în cazul cînd e însoțit de obiect) A-și lepăda baliga (vorb. de cai sau de boi): caii se bălegau tot apă că altă n’aveau ce bălega (NEC.): calul mînca jăratec și băliga galbini (SB.).
12. [DEX '98] BĂLEGA vb. I v. băliga.
13. [DEX '98] BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.
14. [DLRLC] BĂLEGA vb. I v. baliga.
15. [DLRLC] BĂLIGA, balig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălega vb. I.
16. [DLRM] BĂLEGA vb. I. v. băliga.
17. [DLRM] BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.
18. [Scriban] balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).
19. [DOOM 3] !bălega (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă, imperf. 3 pl. se bălegau; conj. prez. 3 să se balege; ger. bălegându-se
20. [DOOM 2] bălega / băliga (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă / se baligă
21. [DOR] bălegat/băligat adj. m., pl. bălegați/băligați; f. sg. bălegată/băligată, pl. bălegate/băligate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL