1. [MDA2] băligare sf [At: DA / V: ~leg~ / Pl: ~gări / E: băliga] 1 Eliminare de baligă (1) Si: băligat1 (1), (reg) băligărare (1), băligărat1 (1). 2 Eliminare de excremente Si: băligat1 (2), (reg) băligărare (2), băligărat1 (2). 3 Murdărire cu baligă (1) Si: băligat1 (3), băligărare (3), băligărat1 (3). 4 Murdărire cu excremente Si: băligat1 băligărare (4), băligărat1 (4). 5-8 (Fig) (Umplere sau) împroșcare cu (murdării ori) vorbe urâte Si: băligat1 (5-8), băligărare (5-8), băligărat1 (5-8).
2. [DEX '09] BĂLEGA, pers. 3 balegă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: băliga vb. I] – Din baligă.
3. [DEX '09] BĂLEGAR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligar s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.
4. [DEX '09] BĂLIGA vb. I v. bălega.
5. [DEX '09] BĂLIGAR s. n., s. m. v. bălegar.
6. [MDA2] bălega v vz băliga
7. [MDA2] bălegar sn, sm vz băligar
8. [MDA2] bălegare sf vz băligare
9. [MDA2] bălegariu sn vz băligar
10. [MDA2] băliga [At: NECULCE, L. / V: (îvp) -lega / Pzi: 3 baligă, balegă / E: baligă + -i] 1-2 vtr (D. animale mari) A elimina baligă (1) Si: (reg) băligăra (1-2). 3-4 vtr (Pex; d. oameni) A elimina excremente Si: (reg) a (se) băligăra (3-4). 5 vt A murdări pe cineva cu baligă (1). 6 vt A murdări pe cineva cu excremente Si: a băligăra (6). 7-10 vt (Fig) (A umple sau) a împroșca pe cineva (cu murdării ori) vorbe urâte Si: (reg) a băligăra (7-10).
11. [MDA2] băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) ~-cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).
12. [DEXI] bălegá vb. I. v. băliga.
13. [DEXI] bălegár s.n., s. m. v. băligar.
14. [DEXI] băligá vb. I. refl. (despre animale) A-și elimina baliga. • prez. ind. pers. 3 báligă. și bălegá vb. I. /baligă + -a.
15. [DEXI] bălígár s.n., s.m. I s.n. 1 Baligă. 2 Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășămînt sau combustibil. ◇ expr. A se vîrî ca musca în băligar v. muscă. ◆ (înv., reg.) Groapă în care se depozitează acest amestec 3 (reg.) Amestec de băligar și lut folosit la lipitul caselor (țărănești). II s.m. (entom.; și gîndac de băligar) Gîndac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). • pl. n. -e, m. -i. și bălegár s.n., s.m. /baligă + -ar.
16. [CADE] BĂLIGA, BĂLEGA vb. refl. și tr. (în cazul cînd e însoțit de obiect) A-și lepăda baliga (vorb. de cai sau de boi): caii se bălegau tot apă că altă n’aveau ce bălega (NEC.): calul mînca jăratec și băliga galbini (SB.).
17. [CADE] BĂLIGAR, BĂLEGAR I. sn. (pl. -are) Grămadă de baligă, baligă multă amestecată cu paie, pusă la un loc, și care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul pămîntului: îngropă copilașii în băligarul de la grajd (ISP.): proverb: cine se ia după muscă ajunge la bălegar (PANN), cine se ia după cei netrebnici sau nebuni, cine urmează sfaturile lor, ajunge să facă blestemății. II. sm. 🐙 1 Gîndac negru care trăește mai mult în baligă (Gestrupes stercorarius) (🖼 322) ¶ 2 ~-CU-CORN – CARABAN.
18. [DEX '98] BĂLEGA vb. I v. băliga.
19. [DEX '98] BĂLEGAR s. n., s. m. v. băligar.
20. [DEX '98] BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și elimina, a-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.
21. [DEX '98] BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegar s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
22. [DLRLC] BĂLEGA vb. I v. baliga.
23. [DLRLC] BĂLEGAR s. n. v. băligar2.
24. [DLRLC] BĂLIGA, balig, vb. I. Refl. (Despre animale) A-și lepăda baliga. – Variantă: bălega vb. I.
25. [DLRLC] BĂLIGAR2, băligare, s. n. 1. Baligă. 2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă: bălegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.
26. [DLRM] BĂLEGA vb. I. v. băliga.
27. [DLRM] BĂLEGAR s. n. și m. v. băligar.
28. [DLRM] BĂLIGA, pers. 3 baligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălega vb. I] – Din baligă.
29. [DLRM] BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășămînt sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegar s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
30. [Șăineanu, ed. VI] băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
31. [Scriban] balíg (mă), a se băligá v. refl. (d. baligă). Se zice despre vitele marĭ cînd scot baliga. V. tr. Măgaru băliga banĭ (în poveste).
32. [Scriban] băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
33. [DOOM 3] !bălega (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă, imperf. 3 pl. se bălegau; conj. prez. 3 să se balege; ger. bălegându-se
34. [DOOM 3] !bălegar1 (balegă) s. n., pl. bălegare
35. [DOOM 2] bălega / băliga (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se balegă / se baligă
36. [DOOM 2] bălegar2 / băligar2 (balegă) s. n.
37. [DRAM 2015] bălegar, s.n. – 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie. 3. Îngrășământ. – Din balegă + suf. -ar (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL