1. [DEX '09] BĂLIGAR s. n., s. m. v. bălegar.
2. [MDA2] băligar [At: ZILOT, ap. HEM 3027 / V: (pop) ~leg~, (înv) ~legariu / Pl: ~uri, ~e / E: baligă + -ar] 1 sn Baligă (1). 2 sn Amestec din baligă (1) și paie folosit ca îngrășământ (după ce putrezește) sau drept combustibil Vz gunoi1 de vite. 3-4 sn (Îrg) (Loc sau) groapă în care se depozitează băligarul (2) Si: (reg) băligău (1-2). 5 sn (Reg) Amestec de baligă (1) și lut folosit la lipitul caselor. 6 sm (Șîs gândac de ~) Gândac din clasa coleopterelor, de culoare neagră, care trăiește în băligar (1) Si: (reg) gâză, gâza-boului, gândac-de-gunoi, goangă, goangă-de-baligă, trănduș, trânt, trânz (Geotrupes stercorarius sau Scaraboeus fimetarius). 7 (Reg; îs) ~-cu-corn Nasicorn (Oiyctes nasicornis).
3. [DEXI] bălígár s.n., s.m. I s.n. 1 Baligă. 2 Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășămînt sau combustibil. ◇ expr. A se vîrî ca musca în băligar v. muscă. ◆ (înv., reg.) Groapă în care se depozitează acest amestec 3 (reg.) Amestec de băligar și lut folosit la lipitul caselor (țărănești). II s.m. (entom.; și gîndac de băligar) Gîndac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). • pl. n. -e, m. -i. și bălegár s.n., s.m. /baligă + -ar.
4. [CADE] BĂLIGAR, BĂLEGAR I. sn. (pl. -are) Grămadă de baligă, baligă multă amestecată cu paie, pusă la un loc, și care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul pămîntului: îngropă copilașii în băligarul de la grajd (ISP.): proverb: cine se ia după muscă ajunge la bălegar (PANN), cine se ia după cei netrebnici sau nebuni, cine urmează sfaturile lor, ajunge să facă blestemății. II. sm. 🐙 1 Gîndac negru care trăește mai mult în baligă (Gestrupes stercorarius) (🖼 322) ¶ 2 ~-CU-CORN – CARABAN.
5. [DEX '98] BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. S. n. 1. Baligă. 2. Amestec de baligă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în baligă (Geotrupes stercorarius). [Var.: bălegar s. n., s. m.] – Baligă + suf. -ar.
6. [DLRLC] BĂLIGAR2, băligare, s. n. 1. Baligă. 2. Baligă călcată de vite, amestecată cu paie și cu ogrinji, care se întrebuințează ca îngrășămînt sau ca combustibil (v. tizic); gunoi de vite. [în timpul ciumei lui Caragea] d-asupra orașului se ridica un fum galben și acru, fumul băligarului care ardea în curțile boierești, și orașul răsuna de urletul jalnic al cînilor rămași fără stăpîn. GHICA, S. 31. – Variantă: bălegar (GALAN, Z. R. 266) s. n.
7. [DLRM] BĂLIGAR, (I) băligare, s. n., (II) băligari, s. m. I. 1. Baligă. 2. Baligă amestecată cu paie, folosită ca îngrășămînt sau ca combustibil. II. Nume dat unor specii de insecte coleoptere de culoare neagră-albăstruie, care se hrănesc cu baligă proaspătă (Geotrupes). [Var.: bălegar s. n. și m.] – Din baligă + suf. -ar.
8. [Șăineanu, ed. VI] băligar n. 1. baligă multă amestecată cu paie și frunze uscate, care, după ce putrezește, se întrebuințează la îngrășatul ogoarelor sau la facerea focului sub numele de tizic; 2. gândac ce trăiește prin gunoaie (Geotrupes stercorarius).
9. [Scriban] băligár n. (d. baligă). Baligă multă și alte resturi ale grajduluĭ.
10. [DEX '09] BĂLEGAR, (I) s. n., (II) bălegari, s. m. I. S. n. 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie, folosit ca îngrășământ sau combustibil. II. S. m. Gândac negru care trăiește mai mult în balegă (Geotrupes stercorarius). [Var.: băligar s. n., s. m.] – Balegă + suf. -ar.
11. [MDA2] bălegar sn, sm vz băligar
12. [MDA2] bălegariu sn vz băligar
13. [DEXI] bălegár s.n., s. m. v. băligar.
14. [CADE] GÎNDAC sm. 🐙 1 Numele generic al insectelor din familia coleopterelor: gunoiu și ~ fojgăind în toate părțile (CRG.) ¶ 2 ~-DE-MĂTASE sau „vierme-de-mătase”, insectă, originară din China, introdusă în Europa prin veacul al VI-lea, care se hrănește mai ales cu frunze de dud și a cărei larvă se înfășoară, cu lichidul ce secretează, într’o goagoasă, din ale cărei fire stoarse, se țese mătasea (Bombyx mori) (🖼 2395) ¶ 3 ~-VERDE sau ~-DE-TRANDAFIR, gîndac de coloare verde-aurie, foarte lucitor, ce se vede mai adesea pe trandafirii înfloriți; numit și „cărăbuș-verde” sau „ileană” (Cetonia aurata) (🖼 2396 ¶ 4 ~-DE-TURBĂ, ~-DE-TURBARE, ~-DE – FRASIN, numele popular al cantaridei, gîndac ce apare pe frasini și pe liliac și e caracteristic printr’un miros particular de șoarece; se extrage din el o substanță iritantă din care se prepară vesicatorii; la țară, e întrebuințat ca leac contra turbării (Cantharis visicatoria) (🖼 2397) ¶ 5 ~-DE-BUCĂTARIE, ~-DE-CASĂ, ~-NEGRU ȘVAB ¶ 6 ~-DE-FĂINĂ – MORAR ¶ 7 ~-DE-GUNOIU = BĂLIGAR II 1 ¶ 8 ~-PUTUROS = MAMORNIC ¶ 9 Trans. 🐒 (VIC.) (DENS.) Șoarece ¶ 10 Trans. Maram. Oaș. Șarpe [vsl. *gadakŭ].
15. [CADE] ❍ ILENUȚĂ (pl. -țe) sf. Bucov. 🐙 – BĂLIGAR [Ileană].
16. [DEX '98] BĂLEGAR s. n., s. m. v. băligar.
17. [DLRLC] BĂLEGAR s. n. v. băligar2.
18. [DLRLC] BĂLIGĂR1, băligari, s. m. (Popular) Nume dat unor specii de gîndaci negricioși care trăiesc în baligă proaspătă de vită.
19. [DLRM] BĂLEGAR s. n. și m. v. băligar.
20. [DOOM 3] !bălegar1 (balegă) s. n., pl. bălegare
21. [DOOM 3] !bălegar2 (gândac) s. m., pl. bălegari
22. [DOOM 2] bălegar2 / băligar2 (balegă) s. n.
23. [DOOM 2] bălegar1 / băligar1 (gândac) s. m., pl. bălegari / băligari
24. [DRAM 2015] bălegar, s.n. – 1. Balegă. 2. Amestec de balegă și paie. 3. Îngrășământ. – Din balegă + suf. -ar (DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL