1. [DEX '09] BALIC, -Ă, balici, -ce, s. m. și f. (Arg.) Student în primul an; boboc. – Din țig. balih „purceluș”.
2. [DCR2] balic, -ă s. m. f. (arg.) ◊ „[...] Ca într-un studiu etnografic, el își grupează observațiile în jurul unor momente specifice ale existenței «populației» investigate: examenul de admitere, trăit ca o «zi fatală», primul curs, balul bobocilor (al «balicilor» după o expresie mai «modernă» [...]” Sc. 30 XI 77 p. 4 (din țig. balih; DEX-S; mai vechi, balic este discutat de Iorgu Iordan în Stilistica limbii române, 1944, p. 357, dar până la DCR și DEX-S nu a fost înregistrat în dicționarele generale ale limbii române)
3. [DE] BALICA, Nichita (sec. 17-18), haiduc din Transilvania. Organizator și căpitan al curuților din comitatul Turda.
4. [Onomastic] Băl/ică, -ici, -iești, -ilă, -in, -ișor v. Băl III 5-10.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL