1. [DEX '09] BĂLĂNGĂIT s. n. (Reg.) Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.
2. [MDA2] bălăngăit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] Bălăbănit2.
3. [MDA2] bălăngăit1 sn [At: DELAVRANCEA, ap. HEM 3005 / Pl: ~uri / E: bălăngăi] (Rar) 1-6 Bălăbănit1 (1-6).
4. [DEXI] bălăngăít s.n. (pop.) Faptul de a (se) bălăngăi. sil. -gă-it. /v. bălăngăi.
5. [DEX '98] BĂLĂNGĂIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăi. – V. bălăngăi.
6. [DLRLC] BĂLĂNGĂIT s. n. (Rar) Acțiunea de a bălăngăi și rezultatul ei. Îl privi pînă îl pierdu din ochi într-un nor de praf și într-un bălăngăit depărtat de clopote. DELAVRANCEA, T. 155. Cine n-ar fi ascultat cu plăcere întoarcerea vitelor de la pășune, cu bălăngăitul lor depărtat. DELAVRANCEA, T. 259.
7. [DLRM] BĂLĂNGĂIT s. n. Faptul de a bălăngăi.
8. [DEX '09] BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăi.
9. [MDA2] bălăngăi vtr [At: ȘEZ. VIII, 121 / Pzi: ~esc / E: balang + -ăi] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2) (în jocul de-a clopotul).
10. [DEXI] bălăncăí vb. IV. v. bălăngăi.
11. [DEXI] bălăngăi vb. IV. (pop.) 1 refl. (despre oameni) A se bălăbăni. 2 refl., tr. (desprepărți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A (se) mișca într-o parte și în alta. • prez. ind. -iesc. și bălăncăí vb. IV. /balang + -ăi.
12. [CADE] BĂLĂNGĂNI (-ănesc), BĂLĂNGĂI (-ăesc) vb. intr. BĂLĂNCĂNI: clopotele bălăngănesc tot mai slab (LUNG.) [balangă].
13. [CADE] BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .
14. [DLRLC] BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A bălăngăni. Toți îl apucă [pe băiat] de păr și-l bălăngăiesc. ȘEZ. VIII 121.
15. [DLRM] BĂLĂNGĂI, bălăngăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bălăbăni (1). – Din balang.
16. [DOOM 3] bălăngăit (reg.) s. n.
17. [DOOM 2] bălăngăit (reg.) s. n.
18. [DOOM 3] bălăngăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiesc, 3 sg. bălăngăiește, imperf. 1 bălăngăiam; conj. prez. 1 sg. să bălăngăiesc, 3 să bălăngăiască
19. [DOOM 2] bălăngăi (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngăiesc, imperf. 3 sg. bălăngăia; conj. prez. 3 să bălăngăiască
20. [Argou] a i se bălăngi expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL