1. [Șăineanu, ed. VI] balanca (balanga) int. exprimând sunetul clopoțeilor: deodată auzii balanga-balanga! ISP. [Onomatopee]. ║ f. 1. clopoțel la gâtul dobitoacelor: 2. (de a) Mold. numele unui joc copilăresc cu palma.
2. [MDA2] balancă sf [At: STAMATI, ap. HEM 2371 / Pl: ~lănci / E: nct] (Reg) 1 Băț lung, la un capăt mai subțire, iar la celălalt mai gros. 2 (Îcs) De-a -ca Joc de copii, în care se aruncă cu balanca (1).
3. [DEXI] baláncă s.f. (reg.) Băț lung, mai subțire la un capăt și mai gros la celălalt capăt. ◇ De-a balanca = joc de copii, în care este aruncată balanca. • pl. -ănci. /etimol. nec.
4. [CADE] BALANCĂ sf. 1 Clopot ce se atîrnă la gîtul calului sau vitelor ¶ 2 Bucov. Joc de copii: băieții se joacă vara pe toloacă, asvîrlind bețe, de-a balanca (VDR.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL