1. [DEX '09] BĂLĂLĂU adj. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
2. [MDA2] bălălău1 sm [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~lăie / E: nct] (Reg) Mâncare făcută din mămăligă, unt și brânză.
3. [MDA2] bălălău2, ~aie [At: CREANGĂ, P. 322 / Pl: ~ăi, ~laie / E: bălălăi + -ău] (Reg) 1-3 a Bălăbănit2 (1-3). 4-5 smf Prostănac care umblă cu mâinile bălăbănind. 6 sn Variantă a jocului bâza.
4. [DEXI] bălălău adj. invar. (reg.) Care se bălăbănește. Ivan atunci se întoarce..., cu capul bălălău într-o parte (CR.). /bălălăi + -ău.
5. [CADE] ❍BĂLĂLĂU2 sbst. Trans. 🍽 Mîncare făcută cu mămăligă, unt și brînză.
6. [CADE] BĂLĂLĂU1 I. adj. și sm. 1 Care bălălăește, care umblă legănîndu-și corpul, sau numai capul, mîinile, într’o parte și într’alta ¶ 2 pr. ext. Care-și pierde timpul cu nimicuri, pierde-vară (L.M.). II. adv. Bălălăind, legănîndu-se într’o parte și într’alta: Ivan atunci se ’ntoarse iar cu fața în jos, cu capul ~ într’o parte (CRG.).
7. [DEX '98] BĂLĂLĂU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). ♦ (Substantivat, m.) Om moale, prost, neghiob. – Bălălăi + suf. -ău.
8. [DLRLC] BĂLĂLĂU adj. invar. (Regional) Care se leagănă greoi, la întîmplare, bălălăind) bănînăind. Ivan atunci se întoarce iar cu fața-n jos, cu capul bălălău într-o parte. CREANGĂ, P. 322.
9. [DLRM] BĂLĂLĂU adj. invar. (Reg.) Care se bălăbănește (1). – Din bălălăi + suf. -ău.
10. [Șăineanu, ed. VI] bălălău n. și a. 1. bănănăitul clopotelor; 2. șovăind: cu capul bălălău într’o parte CR.
11. [Scriban] bălălăŭ adv. (d. bălălăĭesc). Fam. Bălălăind, clătinîndu-te șovăind: îi atîrnă mînile bălălăŭ, umbla bălălăŭ.
12. [MDA2] pălălău2, ~ăie[1] a vz bălălău
13. [DOOM 3] bălălău (reg.) adj. m., s. m. (om ~, bălălăul)
14. [DOOM 2] !bălălău (reg.) adj. m., s. m.
15. [Argou] bălălău, bălălăi s. m. (deț.) persoană cu dereglări psihice; țicnit, smintit
16. [DRAM 2021] bălălău, s.m. v. bălău².
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL