Definiție și ce înseamnă bălălăire

1. [MDA2] bălălăire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: bălălăi] 1-6 (Rar) Bălăbăneală (1-6).

2. [DEX '09] BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

3. [MDA2] bălălăi vtr [At: ALECSANDRI, T. 426 / Pzi: ~esc / E: fo] 1-2 (Reg) A (se) bălăbăni (1-2).

4. [MDA2] pălălăi2[1] v vz bălălăi

5. [DEXI] bălălăi vb. IV. (pop.) 1 refl. (despre oameni) A (se) bălăbăni. 2 refl., tr. (despre părți ale corpului sau, ext., despre obiecte care atîrnă) A (se) mișca într-o parte și alta. • prez. ind. -iesc. /form. expr.

6. [CADE] BĂLĂLĂI (-ăesc) vb. intr. A se legăna, a se mișca cînd într’o parte, cînd într’-alta, ca ceva care atîrnă în jos: se legă de subsiori și se lăsă a-i ~ picioarele în vînt (ISP.); vezi ștreangul ăla bălălăind încoa și încolo (VLAH.).

7. [DEX '98] BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Formație onomatopeică.

8. [DLRLC] BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se mișca, a se legăna, a se clătina într-o parte și într-alta ca un om nesigur pe pasul său, ori ca un obiect spînzurat, în bătaia vîntului; a bănănăi, a se bălăbăni. Fîntîna părăsită... asupra căreia a jale scîrțîia, bălălăind în bătaia vîntului, cumpăna ce tot se mai ținea pe crăcana miei furci butucoase. VLAHUȚĂ, N. 122. Mă cam strînge [livreaua] la coate și-n spate. – Da ce vrei?... să bălălăiești [în ea] ca într-un sucman? ALECSANDRI, T. I 136. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «din») Stenon, ce-n adunare înșiră cum îi vine Și vrute și nevrute, ca moara cea stricată... Din mîni bălălăiește, întocmai ca din limbă. NEGRUZZI, S. II 226.

9. [DLRM] BĂLĂLĂI, bălălăiesc, vb. IV. Intranz. A se bălăbăni (1). – Onomatopee.

10. [Șăineanu, ed. VI] bălălăì v. Mold. V. bănănăì: să bălălăești ca într’un suman AL.

11. [Scriban] bălălăĭésc (est) și bănănăĭésc (vest) v. intr. (var. din bădădăiesc. V. dănănăĭesc, pălălăĭesc). Fam. Mă clatin fiind atîrnat orĭ slăbit de beție, de boală ș.a.: niște cĭobote bălălăĭaŭ în vînt la ușa ciobotăriĭ, lunganuluĭ îi bălăbăĭaŭ mînile cînd mergea, bețivu bălălăĭa în mers.

12. [DOOM 3] bălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiesc, 3 sg. bălălăiește, imperf. 1 bălălăiam; conj. prez. 1 sg. să bălălăiesc, 3 să bălălăiască

13. [DOOM 2] bălălăi (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălălăiesc, imperf. 3 sg. bălălăia; conj. prez. 3 să bălălăiască

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro