1. [DEX '09] BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. (Rar) Bălăior. – Bălai + suf. -el.
2. [MDA2] bălăiel, ~ia [At: ALECSANDRI, T. 898 / P: ~lă-iel / V: -ăel / Pl: ~iei, ~e / E: bălai + -el] 1 a (Rar) Bălăior (2). 2 sm Animal plăvan.
3. [DEXI] bălăiél, -iá adj. (pop.) Bălăior. • pl. -iei, -iele. /bălai + -el, -ea.
4. [CADE] BĂLĂIEL, -ĂICĂ I. adj. dim. BĂLAIU: vai! săracu bălăiel! mult era el frumușel (ALECS.). II. BĂLĂICĂ sf. 1 🐑 Nume dat unei oi albe ¶ 2 🐒 Nume dat unei vițele albe (HASD.).
5. [DEX '98] BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Bălai + suf. -el.
6. [DLRLC] BĂLĂIEL, bălăieli,[1] adj. m. (Rar) Bălăior. ♦ (Substantivat). Epitet dat unui animal bălan. Vai, săracu bălaiei! Mult era el frumușel! Cum l-o pîrlit pe spinare Și mi l-o pus în frigare, De strigă în gura mare: Coviț, coviț, rău mă doare. ALECSANDRI, T. 898.
7. [DLRM] BĂLĂIEL, -IA, -ICĂ, bălăiei, -ele, adj. Bălăior. – Din bălai + suf. -el.
8. [DOOM 3] bălăiel (rar) adj. m., pl. bălăiei; f. bălăică, pl. bălăiele
9. [DOOM 2] bălăiel (rar) adj. m., pl. bălăiei; f. bălăică, pl. bălăiele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL