1. [DEX '09] BÂIGUIALĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
2. [MDA2] bâiguială sf [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) bui~, bul~[1], ~ueală / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: bâigui + -ială] 1 Vorbă fără rost, fără temei Si: aberație, bâiguire (1), divagație, inepție. 2 (Mai ales la bolnavi) Delirare. 3 (Rar) Zăpăceală.
3. [MDA2] bâigueală sf vz bâiguială
4. [MDA2] buiguială sf vz bâiguială
5. [DEXI] bîiguială s.f. Bîiguire. • pl. -ieli. /bîigui + -eală.
6. [CADE] BÎIGUIALĂ, BUIGUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Aiureală: mă trezisem din buiguială (BD.-DEL.) ¶ 2 Vorbire fără rost, smintită, neînțeleasă: bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză (VLAH.) [bîigui].
7. [DLRLC] BÎIGUIALĂ, bîiguieli, s. f. Faptul de a bîigui; vorbă fără șir, fără înțeles. Valuri de inepții și de bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză. VLAHUȚĂ, la TDRG. «Am amat» în loc de «am iubit» este o bîiguială ridicolă. ALECSANDRI, la TDRG.
8. [DLRM] BÎIGUIALĂ, bîiguieli, s. f. Faptul de a (se) bîigui; vorbe fără șir, fără înțeles.
9. [DOOM 3] bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
10. [DOOM 2] bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
11. [MDO] bîiguială, pl. bîiguieli
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL