1. [DEX '09] BĂIEȚICĂ s. m. (Reg.; la voc.) Diminutiv al lui băiat. – Băiat + suf. -ică.
2. [MDA2] băiețică2 sms [At: GHICA, S. 283 / P: bă-ie- / E: băiat + -ică] (Reg; dov) 1-2 (Șhp) Băiețel (1-2). 3 (Dpr) Băiețel (3).
3. [MDA2] băiețică1 sf [At: MARIAN, NA. 348 / P: bă-ie- / V: băe- / Pl: ~țele / E: băiată + -ică] 1-2 (Reg; șhp) Băiețea (1-2).
4. [DEXI] băiețică s.m. (pop., fam.; de obicei la vocat.) Băiețel. • /băiat + -ică.
5. [DLRLC] BĂIEȚICĂ s. m. (Mold., întrebuințat la vocativ, mai ales ironic, chiar și’ cînd se adresează unui bătrîn) Diminutiv al lui băiat. Nu, măi băiețică, măi... Trebuie să demonstrăm... că a vrut să fugă de sub escortă. CAMILAR, N. I 181. Na și ție, băiețică, zicea unui bătrîn bondoc, vărsîndu-i iarbă în corn și alice în basma. GHICA, S. 283.
6. [DLRM] BĂIEȚICĂ s. m. (Reg.; la vocativ) Diminutiv al lui băiat.
7. [Scriban] băĭețícă f., pl. țele (d. băĭată). Fam. Fetișoară.
8. [MDA2] băețică sm vz băiețică
9. [CADE] BĂlEȚICĂ (pl. -țele) sf. Trans. (MAR.) dim. BĂIATĂ .
10. [DOOM 3] +băiețică (fam.) s. m., g.-d. art. lui băiețică
11. [DOOM 2] băiețică (rar) s. m.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL