Definiție și ce înseamnă baibarac

1. [DEX '09] BAIBARAC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĭbarak.

2. [MDA2] baibarac sn [At: URECHE, ap. LET. I, 110/37 / V: (înv) băibăr-, (reg) buibăr-, buibălac / Pl: ~ace / E: tc bai-barak] 1 (Înv) Haină de culoare roșie. 2 (Reg) Haină scurtă (de doc) purtată de țărani.

3. [DEXI] baibarác s.n. 1 (înv.) Haină de culoare roșie. 2 (reg.) Haină scurtă (de doc), pînă la brîu, purtată la țară, mai ales de copii și de femei. • pl. -ce. și (înv.) băibărác, (reg.) buibărác, buibălác s.n. /<tc. bai-barak; cf. și ucr. баібарац.

4. [CADE] ❍BAIBARAC, ❍BĂIBĂRAC (pl. -ace) sn. 👕 Haină țărănească scurtă cam pînă la brîu, purtată în spec. de femei și copii: au legat să dea Iliaș-Vodă pe an cîte... 400 băibărace sau haine roșii (N.-COST.) [pol. bajborak < germ. Weiberrock].

5. [DEX '98] BAIBARAC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă până la brâu, purtată odinioară la țară. – Din ucr. baĩbarak.

6. [DLRM] BAIBARAC, baibarace, s. n. (Reg.) Haină scurtă purtată de țărani. – Ucr. baĭbarak.

7. [Șăineanu, ed. VI] baibarac n. Mold. haină scurtă țărănească purtată de copii și de femei: frumos baibarac nunta să-mi îmbrac POP. [Tătar BAIBARAK, lit. postav domnesc, numele unei stofe prețioase din Crimeia].

8. [Scriban] baĭbarác n., pl. e (rut. baĭbarak, pol. bajborak, d. germ. weiber-rock, jachetă femeĭască). Vechĭ. Azĭ rar (Mold., Meh.) Jachetă femeĭască. – Și băĭbărac, palton (rTP., 1.105) și buĭbărac (Izv. Ian. 1923, 6) și buĭbălac (Trans.). V. buĭbeleŭ.

9. [MDA2] băibărac sn vz baibarac

10. [DEXI] băibărác s.n. v. baibarac.

11. [DEXI] buibălac s.n. v. baibarac.

12. [DEXI] buibărac s.n. v. baibarac.

13. [CADE] ❍BUIBĂLAC, BUIBĂLĂU, BUIBĂRAC BAIBARAC.

14. [Scriban] buĭbălác V. baĭbarac.

15. [DOOM 3] baibarac (reg.) (desp. bai-) s. n., pl. baibarace

16. [DOOM 2] baibarac (reg.) (bai-) s. n., pl. baibarace

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] FĂURIRE s. f. Acțiunea de a făuri și rezultatul ei; creare, înfăptuire, […]
1. [MDA2] făurit2, ~ă a [At: ODOBESCU, S. II, 206 / Pl: ~iți, ~e / […]
1. [DEX '09] FĂURITOR, -OARE, făuritori, -oare, s. m. și f. Persoană care făurește, creează, […]
1. [DEX '09] FĂURIȘTE, făuriști, s. f. (Reg.) Atelierul fierarului; fierărie1. [Pr.: fă-u-] – Faur2 […]
1. [MDA2] făuriță sf [At: RETEGANUL, P. I, 32 / P: fă-u~ / Pl: ~țe […]
1. [DEX '09] FĂURĂRIE2 s. f. (Înv.) Mulțime de obiecte, de piese din fier; fierărie2. […]
1. [MDA2] făușel sm [At: FRÂNCU-CANDREA, R. 52 / Pl: ~ele / E: nct] (Trs) […]
1. [DEX '09] FĂZĂNIȚĂ, făzănițe, s. f. Femela fazanului. – Fazan + suf. -iță. 2. […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro