1. [DEX '09] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie + suf. -aș.
2. [MDA2] băiaș1 sm [At: (sec. XVII) HEM III, A. 35 / P: bă-iaș / Pl: ~ieși / E: baie1 + -aș] Persoană care pregătește baia1 (3) într-o baie1 (7) publică.
3. [MDA2] băiaș2 sm vz băieș
4. [DEXI] băiáș1 s.m. Bărbat care servește într-o baie publică. • pl. -ieși. și (reg.) băiéș s.m. /baie1 + -aș.
5. [DEXI] băiáș2 s.m. v. băieș1.
6. [CADE] BĂIAȘ sm. 1 Cel ce slujește la o baie (de scăldat) ¶ 2 Trans. ⚒ Lucrător la o mină, miner.
7. [DEX '98] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie1 publică. – Baie+ suf. -aș.
8. [DLRLC] BĂIAȘ2, băieși, s. m. Cel care pregătește baia și servește într-o baie publică. – Variantă: băieș s. m.
9. [DLRLC] BĂIAȘ1 s. m. v. băieș2.
10. [DLRM] BĂIAȘ, băieși, s. m. Bărbat care servește într-o baie publică. – Din baie1 + suf. -aș.
11. [Șăineanu, ed. VI] băiaș m. 1. lucrător la o baie sau mină; 2. slugă la o baie de scăldat.
12. [Scriban] băĭáș m. (d. baie; ung. bányás. Cp. cu lăĭaș). Servitor la o baie. Lucrător de mină (baie), miner. – În est băĭeș.
13. [DEX '09] BĂIEȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur); miner. – Baie2 + suf. -aș.
14. [MDA2] băieș sm [At: (a. 1644) HEM 2887 / V: -iaș2, (reg) -băneș / P: bă-ieș / Pl: ~i / E: baie2 + -aș] 1 (Îrg) Lucrător într-o mină1 Si: ciocănaș, miner, ocnaș. 2 (îrg) Proprietar al unei mine. 3-4 (Reg) Lucrător la o carieră (de var sau) de piatră. 5 (Îrg) Țigan aurar. 6 (Trs; Ban) Meșteșugar (țigan) care face obiecte din lemn sau din nuiele.
15. [MDA2] băneș sm vz băieș
16. [DEXI] băiéș1 s.m. 1 Lucrător într-o mină (de aur). 2 (reg.) Proprietar al unei mine. 3 (reg.) Lucrător la o carieră de piatră sau de var. • pl. -i. și băiáș s.m. /baie2 + -aș.
17. [DEXI] băiéș2 s.m. v. băiaș1.
18. [CADE] BĂIEȘ sm. Mold. Trans. = BĂIAȘ.
19. [DEX '98] BĂIEȘ, băieși, s. m. Lucrător într-o mină (de aur). – Baie2 + suf. -aș.
20. [DLRLC] BĂIEȘ2, băieși, s. m. (Mai ales în Transilv.) Lucrător într-o mină. Eram muncitor băieș, Meșter tînăr fără greș. CORBEA, în POEZ. N. 133. Băieșul coboară la sute de metri în pămînt să caute aur. BOGZA, Ț. 52. – Variantă: băiaș (SBIERA, P. 322) s. m.
21. [DLRLC] BĂIEȘ1 s. m. v. băiaș2.
22. [DLRM] BĂIEȘ, băieși, s. m. (Reg.) Lucrător într-o mină. – Din baie2 + suf. -aș.
23. [DOOM 3] băiaș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băieși
24. [DOOM 2] băiaș (lucrător la o baie publică) (înv.) s. m., pl. băieși
25. [DOOM] băiaș [1] [2]
26. [DOOM] băiaș (persoană care servește într-o baie publică) s. m., pl. băieși
27. [MDO] băiaș, pl. băieși
28. [DOOM 3] băieș (miner) s. m., pl. băieși
29. [DOOM 2] băieș (miner) (reg.) s. m., pl. băieși
30. [DAR] băiaș (băieș), băiași, băieși, s.m. (reg.) 1. miner 2. țigan lingurar, zlătar.
31. [DLRLV] BĂIEȘ s.m. (Ban.) Țigan aurar, zlătar. Benyesh. (…) Zingarus vagabundus. AC, 330. Etimologie: baie + suf. -aș. Vezi și baie.
32. [DRAM 2021] băieș, băieși, s.m. 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (Idem, p. 227). ■ (onom.) Băieș(u), nume de familie în jud. Maram. – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, MDA).
33. [DRAM 2015] băieș, băieși, s.m. – 1. Lucrător în mină; miner: „... acolo îs tare mulți băieși care scot aurul din munți...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 229). 2. Băimărean: „Pintea (...) moarte împrăștie-mprejur. Zeci și sute de băieși, jandari și cotune mor” (idem, pag. 227). ♦ (onom.) Băeș, Băieș, Băieșu, nume de familie (17 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din baie „mină” + suf. -aș (DLRM, DEX, MDA).
34. [DRAM] băieș, -i, s.m. – Lucrător în mină; miner. – Din baie „mină” + -eș.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL