1. [MDA2] bahniță1 sf [At: ȘEZ. II, 77 / Pl: ~țe / E: bahnă + -iță] (Reg) Bahnă (1).
2. [MDA2] bahniță2 sf [At: ISPIRESCU, L. 63 / Pl: ~țe / E: nct] (Mun; prt) 1-2 Țigan (bătrân).
3. [DEXI] báhniță1 s.f. (reg.) Bahnă. • pl. -e. /bahnă + -iță.
4. [DEXI] báhniță2 s.f. (peior.; reg.) Țigan (bătrîn). ◆ Analog. Pocitanie, urîțenie. • pl. -e. /cf. bahorniță.
5. [CADE] BAHNIȚĂ (pl. -ițe) sf. Ființă urîtă, slută, pocită, cotoroanță; în spec. epitet al Țiganului sau Țigăncii: să-l mănînce mă-sa de voinic, zise o ~ bătrînă (ISP.) [comp. ceh. bahnice].
6. [Șăineanu, ed. VI] bahniță f. 1. pocitură; 2. urâciune: o bahniță de țigancă ISP. [Dela bahnă, la figurat (cf. putoare)].
7. [Scriban] báhniță f., pl. e (d. bahnă, adică „murdărie”). Munt. Iron. femeie urîtă și murdară. – Și bîhilță (Mold.), epitet și unuĭ bărbat (Țigan).
8. [DAR] bahniță, bahnițe, s.f. (reg.) femeie urâtă și murdară
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL