1. [DEX '09] BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg.; despre apă) Stătut, clocit. – Bahnă + suf. -it.
2. [MDA2] băhni vr [At: CIHAC II, 5 / Pzi: ~nesc / E: bahnă + -i] 1 (Mol; Buc) A bâhli. 2 (Sst) A deveni mocirlos.
3. [MDA2] băhnit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: băhni] Bâhnire.
4. [MDA2] băhnit2, ~ă a [At: EMINESCU, N. / Pl: ~iți, ~e / E: băhni] (Mol; Buc) Bâhlit2.
5. [MDA2] bâhni vti [At: CADE / Pzi: ~nește / E: nct] 1-2 (Mar) A lătra.
6. [DEXI] băhní vb. IV. refl. (reg.; mai ales despre apă) A se bîhli. • prez.ind. pers. 3 -ește. /bahnă + -i.
7. [DEXI] băhnít, -ă adj. (reg.; mai ales despre apă) Care este bîhlit, stătut, clocit. • pl. -ți, -te. /v. băhni.
8. [CADE] ❍BĂHNIT (pl. -te) sn. Maram. ⚔️ – BAGNET.
9. [CADE] ❍BÎHNI (-nesc) vb. intr. Maram. A lătra.
10. [DLRLC] BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Mold.; despre apă) Stătut, clocit, bîhlit. Mirosind apa din urcior, văzînd că ea-i răsuflată și băhnită, presupuse că bătrînul trebuia să fi murit. EMINESCU, N. 128.
11. [DLRM] BĂHNIT, -Ă, băhniți, -te, adj. (Reg., despre apă) Stătut, clocit. – Din bahnă + suf. -it.
12. [Șăineanu, ed. VI] bâhlit a. Mold. stătut, împuțit: apa era bâhlită CR. [Identic cu bâhnit (din bahnă, mocirlă)].
13. [DOOM 3] băhnit (reg.) adj. m., pl. băhniți; f. băhnită, pl. băhnite
14. [DOOM 2] băhnit (reg.) adj. m., pl. băhniți; f. băhnită, pl. băhnite
15. [DAR] băhni, pers. 3, sg. băhnește, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuți.
16. [DRAM 2021] bâhni, bâhnesc, v.t. (reg.) A lătra, a avertiza: „Câne negru nu bâhnea', / Fata albă cosâță galbenă nu-mplătea'” (Papahagi, 1925: 285). – Et. nec. (MDA).
17. [DRAM 2015] bâhni, bâhnesc, vb. intranz. – (reg.) A lătra, a avertiza: „Câne negru nu bâhnea’, / Fata albă cosâță galbenă nu-mplătea’” (Papahagi, 1925: 285). – Et. nec. (MDA); et. nes., probabil derivat de la o bază onomatopeică (DELR).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL