1. [MDA2] băgătură sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: băga + -ătură] 1 (Înv) Băgare (1). 2 Clin (la mânecă). 3 (Ban) Semn de vărsat la ochi.
2. [CADE] ❍BĂGĂTURĂ (pl. -turi) sf. Trans. 1 👕 Petec în patru colțuri ce sa coase la cămășile bărbătești, la subsuori, deasupra clinului ¶ 2 Înfundătură (L.M.) [băga].
3. [DLRLV] BĂGĂTURĂ s.f. (Ban.) Semn de vărsat la ochi. Begeturĕ. Laesio oculorum propter variolas. AC, 329. Etimologie: băga + suf. -ătură.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL