1. [DEX '09] BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: biță s. m.] – Bade + suf.-iță.
2. [MDA2] bădiță sm [At: HEM 2866 / V: -iț / Pl: ~ți / E: bade + -iță] 1-14 (Șhp) Bădică (1- 14).
3. [DEXI] bădiță s.m. (pop.; fam.; mai ales la vocat.) I 1 Dim. al lui bade; (pop.) bădică. Dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare (SADOV.). 2 Termen de dezmierdare adresat de femei bărbatului iubit. Măi bădiță, omule, Sămăna-ți-aș numele Prin toate grădinile (POP.). ◆ Iubit, ibovnic. II Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: I-auzi, bădiță! (CR.). • pl. -i. și bíță, bădiț s.m. /bade + -iță.
4. [DEX '98] BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bade; bădie, bădică, bădișor, bădițel. [Var.: biță s. m.] – Bade + suf.-iță.
5. [DLRLC] BĂDIȚĂ s. m. (Familiar, Mold., Bucov., Transilv.) I. Diminutiv al lui bade. 1. v. bade (1). Iar dumneata, bădiță Haralambie, vii la noi ca din întîmplare. SADOVEANU, N. F. 176. Ș-apoi să fi văzut pe neobositul părinte, cum umbla prin sat din casă în casă, împreună cu bădița Vasile a Ilioaiei, dascălul bisericii, un holtei zdravăn, frumos și voinic. CREANGĂ, A. 2. Copiliță, stăi să beu, Răcori-te-ar dumnezeu! – Ba, bădiță, ba, nu vreu, Că mă tem de dragul meu! ALECSANDRI, P. P. 5. 2. v. bade (2). Măi bădiță, omule, Sîmăna-ți-aș numele Prin toate grădinele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 94. ♦ Iubit, ibovnic, drăguț. Cîte cară cu povară. Toate suie și coboară, Numai carul bădiții Șede-n dealul Bistriții. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 127. II. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene. Scoase două cărți poștale. Erau scrisori de la Ana Roșea, sora lui «bădița Neonil», cum îl numea ea în cărțile poștale. SADOVEANU, P. M. 38. Și ajungînd în sat, se duce drept la frate-său, ca să-i ducă bucurie. – Bine v-am găsit, bădiță! – Bine-ai venit, frate Dănilă! CREANGĂ, P. 44. Soră-mea Catrina zice atunci cu mirare: l-auzi, bădiță! Doamne, cum sînt unii de năpăstuiesc omul chiar pe sfînta dreptate! CREANGĂ, A. 59. – Formă gramaticală: pl. (neobișnuit, I 2) bădiți (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 277). – Variantă: bădiț (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 29, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278) s. m.
6. [DLRM] BĂDIȚĂ s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui bade. 2. Termen de respect cu care cineva se adresează unui frate mai mare; nene.
7. [Șăineanu, ed. VI] bădiță m. nume ce țăranca îl dă iubitului ei [V. bade].
8. [DEX '09] BIȚĂ s. m. v. bădiță.
9. [MDA2] bădiț sm vz bădiță
10. [MDA2] băța sms vz bădiță
11. [MDA2] biță2 sm vz bădiță
12. [DEXI] bădíț s.m. v. bădiță.
13. [DEXI] biță s.m. v. bădiță.
14. [CADE] BĂDIȚ, BĂDIȚĂ sm. dim. BADE.
15. [CADE] BIȚĂ sm. Mold. = BĂDIȚĂ: să trăești, ~ Ioane (SAD.).
16. [DLRLC] BĂDIȚ s. m. v. bădiță.
17. [DLRM] BIȚĂ s. m. (Reg.) Bădiță. – Prescurtare din bădiță.
18. [Scriban] bădíța V. bădica.
19. [DOOM 3] bădiță (reg.) s. m., g.-d. art. bădiței/lui bădița
20. [DOOM 2] bădiță (pop.) s. m., art. bădița, g.-d. art. lui bădița/bădiței
21. [Argou] biță, biți s. n. agent de circulație.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL