1. [Șăineanu, ed. VI] Baden n. 1. (Marele ducat de) Stat german pe malul drept al Rinului, cu cap. Carlsruhe; 1.868.000 loc.; 2. Baden-Baden, oraș în marele ducat, cu renumite ape minerale: 16.000 loc.; 3. stațiuni balneare: lângă Zürich (în Elveția) și lângă Viena (în Austria).
2. [DE] BADEN [bá:dən], oraș în N Elveției centrale (Aarau); 70,7 mii loc. (1987, cu suburbiile). Nod de c. f. Ind. electrotehnică, a confecțiilor și vinurilor. Izvoare termale și băi termale folosite din vremea romanilor. Turism.
3. [DE] BADEN, cultură din perioada de tranziție de la Eneolitic la epoca bronzului (milen. 3 î. Hr.), cu o largă arie de răspîndire în V Europei. Pe terit. României a fost depistată arheologic în V Banatului și Crișanei. Se caracterizează prin ceramica decorată prin canelare cu o mare varietate de forme.
4. [DE] BADEN-BADEN [bá:dən bá:dən], oraș în SV Germaniei (Baden-Württemberg), în M-ții Pădurea Neagră; 49,3 mii loc. (1987). Izv. minerale termale. Stațiune balneară și turistică renumită. Școala de la ~, școală neokantiană care a elaborat, pornind de la „Critica rațiunii practice”, un punct de vedere normativist. Teza principală o constituie distincția dintre existență și valoare: valorile nu există, ci au valabilitate. Contribuții în special în elaborarea filozofiei istoriei și a filozofiei valorilor și culturii. Reprezentanți: W. Windelband, H. Rickert.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL