1. [DEX '09] BĂCUIAȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. [Pr.: -cu-ia-] – Et. nec.
2. [MDA2] băcuiață sf [At: Com I. POP-RETEGANUL, ap. HEM 2834 / P: ~cu-ia~ / V: -uieț / Pl: ~țe / E: ctm mg bacó și săcuieț] (Trs) Față de pernă folosită în loc de sac.
3. [DEXI] băcuiáță s.f. (reg.) Față de pernă folosită ca desagă. • pl. -iețe. /etimol. nec.
4. [CADE] ❍BĂCUIAȚĂ (pl. -iețe) sf. Trans. (HASD.) Față de pernă întrebuințată în loc de sac sau desagi, în care femeile pun merinde sau ceva haine cînd se duc la tîrg [👉 BĂCUIEȚ].
5. [DLRM] BĂCUIAȚĂ, băcuiețe, s. f. (Reg.) Față de pernă folosită ca desagă. – Magh. bakó.
6. [MDA2] băcuieț sm vz băcuiață
7. [DOOM 3] băcuiață (reg.) s. f., g.-d. art. băcuieței; pl. băcuiețe
8. [DOOM 2] băcuiață (reg.) s. f., g.-d. art. băcuieței; pl. băcuiețe
9. [DRAM 2021] băcuieț, băcuiețe, (băcueț), s.n. (reg.) 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi, 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi, 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).
10. [DRAM 2015] băcuieț, băcuiețe, (băcueț), s.n. – (reg.) 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi, 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi, 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).
11. [DRAM] băcuieț, -e, (băcueț), s.n. – 1. Sac mic, desagă: „Vara o sapi cu hârlețu, / Toamna-o cari cu băcuiețu” (Papahagi 1925: 228). 2. (fig.) Mic de statură, pitic: „Stau feciorii să să bată / De la-un băcuieț de fată” (Papahagi 1925: 219). – Contaminare dintre magh. bacó și săcuieț (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL