1. [DEX '09] BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal. – Din tc. bahșiș.
2. [MDA2] bacșiș sn [At: M. COSTIN, L. 1,250 / Pl: ~uri și ~e / E: tc bahşiş] 1 (Iuz) Premiu. 2 (Înv) Remunerație (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. 3 Mică recompensă (în bani) care se dă, de obicei, servitorilor, birjarilor, chelnerilor, factorilor poștali etc. cuiva pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. 4 (Prt) Recompensă în bani dată funcționarilor pentru un serviciu ilegal Si: (pfm) ciubuc, șpagă. 5 Sumă de bani dată pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva.
3. [DEXI] bacșiș s.n. 1 Mică recompensă în bani care se dă de obicei servitorilor, birjarilor, chelnerilor, portarilor, hamalilor, cameristelor, factorilor poștali etc. pentru calitatea unui serviciu deja plătit sau datorat de drept. Pentru că i-a servit impecabil, i-a lăsat chelnerului un bacșiș gras. ◆ Ext. Recompensă în bani dată cuiva (în special unor funcționari publici, unor persoane cu funcții importante de conducere etc.), peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal (de obicei ilegal), pentru a cîștiga bunăvoința sau protecția cuiva etc. Ai un bacșiș de la mine dacă-mi faci rost de piesa asta pentru mașină în două ore. ◇ Expr. A da cuiva bacșiș v. da. 2 (milit.; înv.) Remunerație (considerabilă) pentru servicii militare deosebite. • pl. -uri. /<tc. bahșiș.
4. [CADE] BACȘIȘ (pl. -ișuri) sn. Dar în bani făcut cuiva, în spec. unei slugi, unui subaltern, deosebit de plata ce i se cuvenea: noi, surugiii, judecăm omul după ~ (ALECS.) [tc. bakšyš].
5. [DEX '98] BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată, peste plata cuvenită, pentru un serviciu personal, pentru a câștiga bunăvoința sau protecția cuiva. – Din tc. bahșis.
6. [DLRLC] BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată (de obicei peste plata cuvenită) pentru răsplătirea unui serviciu de natură personală; p. ext. răsplată în bani. Musafirii îi dădeau bacșișuri argatului. PAS, L. I 110. Vine unul cît un taur, cumpănindu-se la dreapta și la stînga, cu mînile în șolduri, și zice că cine-l trîntește are un bacșiș de o sută de franci. SADOVEANU, O. VII 329. Ți-am da un bacșiș bun să ne spui. încotro a apucat. CARAGIALE, O. III 41. ♦ Sumă de bani dată unui funcționar ca răsplată pentru un serviciu, ilegal. E înțeles cu jandarul, cu primarele, le dă bacșiș de nu ne aduc citațiile. DUMITRIU, B. F. 19. Conductorul ținea cu orice preț să ne arate că cine nu-i dă bacșiș nu merită prețioasa dumisale amabilitate. VLAHUȚĂ, O. A. 233.
7. [DLRM] BACȘIȘ, bacșișuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva pe lîngă plata cuvenită, pentru răsplătirea unui serviciu personal; p. ext. răsplată în bani. ♦ Mită. – Tc. bahșiș.
8. [Șăineanu, ed. VI] bacșiș n. dar la subalterni (din favoare sau din recunoștință), în special dar făcut cu ocaziunea Anului Nou. [Turc. BAKȘIȘ].
9. [Scriban] bacșíș n., pl. urĭ (turc. [d. pers.] bahšiš, pop. bakšiš). Banĭ dațĭ unuĭ inferior (unuĭ servitor, unuĭ birjar) în semn de mulțămire. V. plocon, mită, șpagă, gratificațiune.
10. [DOOM 3] bacșiș s. n., pl. bacșișuri
11. [DOOM 2] bacșiș s. n., pl. bacșișuri
12. [DER] bacșiș (bacșișuri), s. n. – Sumă de bani dată peste plata cuvenită. – Mr. băhcișe, megl. băcșiș. Tc. bahșiș (Roesler 588; Șeineanu, II, 33; Ronzevalle 48; Lokotsch 178), de unde provin și ngr. μπαξίσι, alb. baksis, bg. baksis. – Der. bacșișui, vb. (a da bacșiș; a mitui); bacșișar, s. m. (persoană ușor de mituit).
13. [Argou] bacșiș, bacșișuri s. n. (tox.) taxă de protecție plătită de un toxicoman pentru a nu fi divulgat autorităților
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL