1. [MDA2] babit sn [At: DN3 / Pl: ~iți / E: eg babbit] (Teh) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă.
2. [DEXI] babít s.n. (metalurg.) Aliaj pe bază de staniu, stibiu și cupru, cu temperatura de topire joasă, rezistent la fricțiune, utilizat în construcția lagărelor de alunecare. • scris și babbit. /<fr., engl. babbitt.
3. [DN] BABIT s.n. (Tehn.) Aliaj rezistent la fricțiune, cu temperatură de topire joasă. [< fr., engl. babbit].
4. [MDA2] băbi [At: LM / Pzi: ~besc / E: babă] 1 vi A deveni babă (1). 2 vi A fi babă (1). 3 vr A se comporta ca o babă. 4 vr (Pan) A îmbătrâni înainte de vreme.
5. [MDA2] băbit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: băbi] 1-4 (Rar) Băbire (1-4).
6. [MDA2] băbit2, ~ă sf, a [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: băbi] 1-2 (Femeie) care a devenit babă (1). 3-4 sf, a (Femeie) care este babă (1). 5-6 (Femeie) care are comportament de babă (1). 7-8 (Femeie) care a îmbătrânit înainte de vreme.
7. [DEXI] babbít s.n. v. babit.
8. [DEXI] băbí vb. IV. refl. (fam.) 1 A deveni babă. ◆ A se comporta ca o babă. 2 A îmbătrîni înainte de vreme. • prez.ind. -esc. /babă + -i.
9. [MDN '00] BABBIT s. n. aliaj de staniu, stibiu și cupru, rezistent la fricțiune. (<fr. babbit)
10. [DOOM 3] !babbit (aliaj) (engl.) [pron. bebit] s. n., art. babbitul [pron. bebitul]
11. [DOOM 2] babbit s. n.
12. [DE] BABÍT (< fr. {i}) s. n. Aliaj antifricțiune pe bază de staniu, stibiu și cupru, utilizat pentru confecționarea căptușelilor de cuzineți.
13. [DLRLV] BĂBI vb. (Ban.) A moși. Bebĕsk. Obstetricor. AC, 329. Etimologie: scr. babiti. Vezi și babă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL