1. [DEXI] babiloneán, -ă s.m., s.f, adj. v. babilonian.
2. [DEX '09] BABILONIAN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon, în milen. II-I î. H.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ian.
3. [MDA2] babilonian, ~ă [At: DA ms / Pl: ~ieni, ~iene / E: Babilon + -ean] 1 smf (Lpl) Populație semitică ce a trăit în Babilon în mileniile 2-1 a. C. 2 smf (Șls) Persoană din babilonieni (1). 3-5 a Babilonic (1-3).
4. [MDA2] vavilonean, ~ă smf vz babilonean
5. [DEXI] babilonián, -ă s.m., s.f, adj. 1 s.m., s.f. (la pl.) Populație semitică ce a trăit în statul sclavagist Babilon, în milen. 2-1 î.Hr., dezvoltînd o bogată cultură materială și spirituală; (și la sg.) persoană care aparținea acestei populații; persoană care facea parte din populația de bază a Babilonului sau era originară de acolo. 2 adj. Care aparține Babilonului sau babilonienilor, care se referă la Babilon sau la babilonieni; babilonic. Cultura babiloniană. ◆ (subst. f.) Dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. • sil. -ni-an. pl. -ieni, -iene. și babiloneán, -ă s.m., s.f, adj. /nm. pr. (oraș antic în Mesopotamia) Babilon + -ean; cf. fr. babylonien.
6. [DEX '98] BABILONIAN, -Ă, babilonieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație semitică ce a trăit în Babilon, în mileniile 2-1 a. Cr.; (și la sg.) persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Babilonic. Cultura babiloniană. – Babilon (n. pr.) + suf. -ean.
7. [MDN '00] BABILONIAN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Babilon; babilonic. ♦ s. n. dialect akkadian vorbit în Mesopotamia. (<fr. babylonien)
8. [DMLR] babilonean, -ă, s. m. și f., adj., pl. babiloneni, -e
9. [DOOM 3] babilonian (desp. -ni-an) adj. m., s. m., pl. babilonieni (desp. -ni-eni); adj. f., s. f. babiloniană, pl. babiloniene
10. [DOOM 2] asiro-babilonian (-ni-an) adj. m., s. m., pl. asiro-babilonieni (-ni-eni); adj. f., s. f. asiro-babiloniană, pl. asiro-babiloniene
11. [DOOM 2] babilonian (-ni-an) adj. m., s. m., pl. babilonieni (-ni-eni); adj. f., s. f. babiloniană, pl. babiloniene
12. [DE] BABILONEÁN, Ă (< Babilon) s. m. și s. f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație semitică care a trăit în Babilon; în milen. 2-1 î. Hr. a dezvoltat o bogată cultură materială și spirituală. ♦ Persoană care a aparținut acestei populații. 2. Adj. Care aparține Babilonului sau populației acestuia, privitor la Babilon sau la populația acestuia. ♦ Arta b. v. artă mesopotamiană.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL