1. [DEX '09] AVUȚIE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune o țară. – Avut + suf. -ie.
2. [MDA2] avuție sf [At: CUV. D. BĂTR. II, 451 / Pl: ~ii / E: avut + -ie] 1-2 Avere (4, 13). 3 Comoară. 4 (Fig) Avere (15). 5-8 (Rar; pex) Avere (24-25, 29-30). 9 (Îs) ~ națională Totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor la un moment dat.
3. [CADE] AVUȚIE sf. Bogăție, avere: își împărți toată avuția pe la ostași (ISP.) [avut].
4. [DEX '98] AVUȚIE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.
5. [DLRLC] AVUȚIE, avuții, s. f. Avere mare, bogăție de care dispune o colectivitate sau un individ. Boierii se bucurau... că vor putea ocupa iarăși posturi... ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S.I 150. ◊ (Ironic) Scurmătorii de gunoaie, obosiți de șale, cu ochii înlăcrimați și roșii, întinși pe spate, cu sacul avuției căpătîi, privesc bolta înstelată. ARDELEANU, D. 12 ◊ Avuțiile țării = bogățiile țării, v. bogăție. Petrolul este una din principalele avuții ale țării noastre.
6. [DLRM] AVUȚIE, avuții s. f. Avere, bogăție. – Din avut + suf. -ie.
7. [Șăineanu, ed. VI] avuție f. avere multă, stare mare, bogăție.
8. [Scriban] avuțíe f. (d. avut, avere). Rar. Bogăție.
9. [DOOM 3] avuție s. f., art. avuția, g.-d. art. avuției; pl. avuții, art. avuțiile (desp. -ți-i-)
10. [DOOM 2] avuție s. f., art. avuția, g.-d. art. avuției; pl. avuții, art. avuțiile
11. [DE] CRESCENTEM SEQUITUR CURA PECUNIAM (lat.) creșterea avuției aduce după sine grija – Horațiu, „Ode”, III, 16, 17.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL