1. [DEX '09] AVOCATURĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: (rar) advocatură s. f.] – Din germ. Advokatur.
2. [MDA2] avocatură sf [At: VLAHUȚĂ, D 215 / V: adv~ / Pl: ~ri / E: avocat + -ură] 1 Profesie de avocat (1). 2 Practicare a profesiei de avocat (1).
3. [DEX '98] AVOCATURĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatură s. f.] – Din germ. Advokatur.
4. [DLRLC] AVOCATURĂ s. f. Profesiunea de avocat. Deși înscris în baroul local, nu profesa avocatura. BUJOR, S. Știi ce-aș zice? Să lași pensionul și să te-apuci de avocatură. VLAHUȚĂ, O. AL. II 129. – Variantă: advocatură s. f.
5. [DLRM] AVOCATURĂ s. f. Profesiunea de avocat. [Var.: advocatură s. f.] – Germ. Advokatur.
6. [DN] AVOCATURĂ s.f. Profesiunea de avocat. [Var. advocatură s.f. / cf. germ. Advokatur, it. avvocatura].
7. [MDN '00] AVOCATURĂ s. f. profesiunea de avocat. (< germ. Advokatur)
8. [DEX '09] ADVOCATURĂ s. f. v. avocatură.
9. [MDA2] advocatură sf vz avocatură
10. [DN] ADVOCATURĂ s.f. v. avocatură.
11. [Scriban] *advocatúră și (ob.) av- f., pl. ĭ (d. advocat cu sufixu -ură, ca’n literatură; germ. advokatur). Profesiunea de avocat.
12. [DOOM 3] avocatură s. f., g.-d. art. avocaturii
13. [DOOM 2] avocatură s. f., g.-d. art. avocaturii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL