Definiție și ce înseamnă avicultură

1. [DEX '09] AVICULTURĂ s. f. 1. Creșterea păsărilor. 2. Știință care studiază tehnologiile de creștere și ameliorare a speciilor și raselor de păsări în scopuri economice. – Din fr. aviculture.

2. [MDA2] avicultură sf [At: DA / Pl: ~ri / E: fr aviculture] 1 Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte în scop economic. 2 Profesiune bazată pe avicultura (1). 3 Creștere științifică a păsărilor de curte.

3. [CADE] *AVICULTURĂ sf. Îndeletnicire cu creșterea păsărilor [fr.].

4. [DEX '98] AVICULTURĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte în scop economic; profesiune bazată pe această știință. – Din fr. aviculture.

5. [DLRLC] AVICULTURĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte. Tratat de avicultură. ♦ Îndeletnicire al cărei obiect este creșterea științifică a păsărilor de curte. Școală de avicultură.

6. [DLRM] AVICULTURĂ s. f. Știință care se ocupă cu creșterea rațională a păsărilor de curte; profesiune bazată pe această știință. – După fr. aviculture.

7. [DN] AVICULTURĂ s.f. Disciplină care studiază creșterea păsărilor de curte. ♦ Profesiune bazată pe această știință. [< fr. aviculture, cf. lat. avis – pasăre, cultura – creștere].

8. [MDN '00] AVICULTURĂ s. f. (știință care se ocupă cu) creșterea păsărilor de curte. (< fr. aviculture)

9. [Scriban] *avicultúră f. (lat. avis, pasăre, și cultura, cultură). Creșterea (cultura) păsărilor.

10. [DOOM 3] avicultură s. f., g.-d. art. aviculturii

11. [DOOM 2] avicultură s. f., g.-d. art. aviculturii

12. [DETS] AVI- „pasăre”. ◊ L. avis „pasăre” > fr. avi-, germ. id. > rom. avi-. □ ~col (v. -col1), adj., care aparține aviculturii; ~cultor (v. -cultor), s. m. și f., specialist în avicultură; ~cultură (v. -cultură), s. f., disciplină care studiază creșterea și îmbunătățirea speciilor și raselor de păsări; ~form (v. -form) adj., în formă de pasăre.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DERETECA vb. I v. deretica. 2. [MDA2] dereteca v vz deretica 3. […]
1. [DEX '09] DERĂTECA vb. I v. deretica. 2. [DEX '09] DERDICA vb. I v. […]
1. [DLRLC] DERETECAT, -Ă adj. v. dereticat. 2. [DEX '09] DERĂTECA vb. I v. deretica. […]
1. [DEX '09] DERETICA, deretic, vb. I. Intranz. A face ordine și curățenie prin casă. […]
1. [DEX '09] DERETICARE, dereticări, s. f. Acțiunea de a deretica și rezultatul ei. – […]
1. [DEX '09] DERETICAT s. n. Faptul de a deretica. – V. deretica. 2. [MDA2] […]
[DTM] Dereux, orgă ~ (fr.) v. electrofone, instrumente. Sursă: DEX online sub licență GNU GPL
[MDN '00] DEREZONABIL, -Ă adj. nesăbuit, nesocotit, prostesc. (< fr. déraisonnable) Sursă: DEX online sub […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro