1. [DEX '09] AVAET1, avaeturi, s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) la numirea în funcții, pentru obținerea unor drepturi, a unor beneficii etc. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
2. [MDA2] avaet sn [At: (a. 1776) HEM 2140 / V: ha~ / Pl: ~uri / E: tc avad] 1 (Înv) Impozit încasat în epoca fanariotă de la cei care erau numiți într-o slujbă. 2 Taxă plătită la trecerea unui pod. 3 Taxă pentru vite, la vamă. 4 Zeciuială luată din țuica făcută la pomana altuia. 5 Plată a fabricantului.
3. [CADE] †AVAET (pl. -turi) sn. 1 Taxă ce se plătea pentru o anumită slujbă pe care o îndeplinea cineva ¶ 2 Dare, taxă ce se plătea la vamă, la trecerea unui pod, pe vite, etc. și chiar pentru numirea într’o funcțiune ¶ 3 Zeciuială ce se ia celor cari fabrică țuica la povernele altora (R.-COD.) [tc. ’awaid].
4. [DEX '98] AVAET s. n. Impozit încasat în Țara Românească (în sec. XVIII-XIX) de la cei care erau numiți în slujbe. – Din tc. havaet „venituri”.[1]
5. [DLRM] AVAET s. n. (Înv.) Impozit care se plătea pe diverse beneficii sau drepturi. – Tc. avait „venituri”.
6. [Șăineanu, ed. VI] avaet n. 1. od. taxă specială la numirea într’o funcțiune; 2. dare sau dajdie (în sens mai restrâns): taxă la o pădure, la un pod. [Turc. AVAID, venituri].
7. [MDA2] havaet sn vz avaet
8. [Șăineanu, ed. VI] havaet n. V. avaet: mi-a oprit și havaetul judecății FIL.
9. [DOOM 3] avaet (înv.) s. n., pl. avaeturi
10. [DOOM 2] avaet s. n., pl. avaeturi
11. [DER] avaet (-turi), s. n. – Impozit. Se spunea în trecut mai ales despre sumele care se încasau pentru acordarea unor functii și demnități de către Stat; și, în general, despre orice impozit. – Var. havaet. Tc. avaid, pl. de la arab. ’aid „obicei” (Șeineanu, II, 29).
12. [DER] havaet (havaeturi), s. n. – Contribuție pe leafă, venit plătit de cei cu funcții publice. – Var. avaet. Tc. avaid „venit” (Cihac, II, 544; Șeineanu, II, 29; Lokotsch 37). Sec. XVIII, înv.
13. [DE] AVAET (HAVAÉT) (< tc.) s. n. 1. (În Imp. Otoman) Impozit extraordinar. 2. (În sec. 18-19, în Țara Românească) Taxă percepută de cei numiți în slujbe.
14. [DE] HAVAÉT v. avaet.
15. [DLRLV] AVAET s. n. (Mold.) Impozit care se plătea în Țările Române în epoca fanariotă pentru numiri în slujbe și pentru alte beneficii. Luîndu-și gelatul avaetul lui, după obiceiu, au dat trupul de l-au îngropat. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. avaid.
16. [DAR] havaet, havaeturi, s.n. (înv.) avaiet (v.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL