1. [DEX '09] AUZITOR, -OARE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. [Pr.: a-u-] – Auzi + suf. -tor.
2. [MDA2] auzitor, ~oare [At: BIBLIA (1688), ap. HEM 2121/ P: a-u~ / Pl: ~i, ~oare / E: auzi + -tor] 1 a (Îvr) Care aude (1). 2 a (Îvr) Care poate auzi (1). 3 a Care înțelege sensul vorbirii. 4-5 smf, a (Persoană) care ascultă. 6 a (Îvr) Care este sensibil la impresii din exterior. 7 a (Îvr) Care recunoaște sursa sunetelor. 8-9 smf, a (Persoană) care află o veste. 10 a Care poate analiza corect calitatea și valoarea sunetelor muzicale. 11 a (D. divinitate) Care îndeplinește dorințele.
3. [CADE] ‡AUZITOR, -TOARE adj. sm. f. Care aude: Doamne, fie urechile ... tale auzitoare la umilința locului acestuia (BIBL.).
4. [DLRLC] AUZITOR, -OARE, auzitori, -oare, adj. (Învechit, rar) Auditor. Auzitorii așa mult au aplaudat, Cît dulapurile toate în arhivă s-au mișcat. ALEXANDRESCU, M. 209.
5. [DLRM] AUZITOR, -OARE, auzitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Auditor. – Din auzi + suf. -(i)tor.
6. [Șăineanu, ed. VI] auzitor m. cel ce aude.
7. [DOOM 3] +auzitor (desp. a-u-) adj. m., s. m., pl. auzitori; adj. f., s. f. sg. și pl. auzitoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL