1. [DEX '09] AUTOSERVIRE, autoserviri, s. f. 1. Acțiunea de a se servi singur; sistem de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării și a băuturii în restaurante, în care clientul se servește singur. 2. Magazin sau local de alimentație publică în care se practică acest sistem. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire. Cf. engl. self-service.
2. [MDA2] autoservire sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~ri / E: auto1- + servire] 1 Servire de către sine însuși. 2 Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. 3-4 Magazin sau local de alimentație publică unde clienții se servesc singuri. 5 Muncă depusă de preșcolari, de elevi și studenți, pentru asigurarea unor condiții igienice și estetice de trai în comun.
3. [DEX '98] AUTOSERVIRE s. f. Mod de desfacere a mărfurilor în magazine speciale sau a mâncării în restaurante, în care clientul se servește singur. [Pr.: a-u-] – Auto1- + servire (după rus. samoobslujivanie).[1]
4. [DN] AUTOSERVIRE s.f. Acțiunea de a se autoservi. ♦ Procedeu de servire în magazine sau localuri de alimentație publică, potrivit căruia clienții se servesc singuri. ♦ Muncă depusă de preșcolari, elevi și studenți, prin care aceștia contribuie la asigurarea unor condiții igienice și estetice optime de trai în comun. [< autoservi, după engl. self-service].
5. [MDN '00] AUTOSERVIRE s. f. mod de servire în magazine, localuri de alimentație publică, prin care clienții se servesc singuri. (după rus. samoobshujivanie, engl. self-service)
6. [DCR2] autoservire s. f. 1966 Magazin în care cumpărătorii nu sunt serviți de vânzător, ci au acces direct la marfă v. supermagazin, inscripționare, ceainărie-cofetărie, lacto-bar (din auto1- + servire, după engl. self-service; cf. rus. samoobslujivanie; Th. Hristea P.E. 189190, FC I 131; DEX, DN3)
7. [DEX '09] AUTOSERVI, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).
8. [MDA2] autoservi vr [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~vesc / E: drr autoservire] A se servi pe sine însuși.
9. [DEX '98] AUTOSERVI, autoservesc, vb. IV. Refl. A se servi singur (într-un magazin special amenajat). [Pr.: a-u-] – Din autoservire (derivat regresiv).
10. [DN] AUTOSERVI vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir].
11. [MDN '00] AUTOSERVI vb. refl. a se servi singur (într-un magazin, într-un restaurant). (< autoservire)
12. [DCR2] autoservi vb. refl. IV (lb. vorbită, pleonastic) A se servi singur ◊ „Vali întreabă dacă poate să se autoservească.” (din autoservire; Th. Hristea P.E. 190)
13. [DOOM 3] autoservire (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoservirii; (magazine) pl. autoserviri
14. [DOOM 2] autoservire (a-u-) s. f., g.-d. art. autoservirii; (magazine) pl. autoserviri
15. [DOOM 3] autoservi (a se ~) (desp. a-u-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoservesc, 3 sg. se autoservește, imperf. 1 sg. mă autoserveam; conj. prez. 1 sg. să mă autoservesc, 3 să se autoservească; imper. 2 sg. afirm. autoservește-te; ger. autoservindu-mă
16. [DOOM 2] !autoservi (a se ~) (a-u-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se autoservește, imperf. 3 sg. se autoservea; conj. prez. 3 să se autoservească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL