1. [DEX '09] AUTOPOLENIZARE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
2. [MDA2] autopolenizare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~zări / E: auto1- + polenizare] Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul.
3. [DEX '98] AUTOPOLENIZARE, autopolenizări, s. f. (Bot.) Polenizare a florilor închise cu propriul lor polen; autofecundare, autofecundație, cleistogamie. [Pr.: a-u-] – Auto1- + polenizare.
4. [DN] AUTOPOLENIZARE s.f. Polenizare cu polen propriu, rezultat din staminele aceleiași flori în care se află și pistilul. [După fr. autopollinisation].
5. [MDN '00] AUTOPOLENIZARE s. f. polenizare directă cu polenul propriu, la florile hermafrodite; cleistogamie. (după fr. autopollinisation)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL