1. [DEX '09] AUTOPERFECȚIONARE, autoperfecționări, s. f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – V. autoperfecționa.
2. [MDA2] autoperfecționare sf [At: RALEA, E. O. 185 / P: a-u-to-per-fec-ți-o~ / Pl: ~nări / E: autoperfecționa] Perfecționare prin sine însuși Si: (rar) autoperfecționat1.
3. [DN] AUTOPERFECȚIONARE s.f. Acțiunea de a se autoperfecționa și rezultatul ei. [< autoperfecționa].
4. [DCR2] autoperfecționare s. f. Tendință spre propria desăvârșire ◊ „Talentul adevărat nu-i lipsit niciodată de simțul autoperfecționării continue.” Cont. 3 IV 64 p. 1 (din auto1- + perfecționare; DN3)
5. [DEX '09] AUTOPERFECȚIONA, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto1- + perfecționa.
6. [MDA2] autoperfecționa vr [At: DA ms / P: a-u-to-per-fec-ți-o- / Pzi: ~nez / E: auto1- + perfecționa] A se perfecționa pe sine însuși.
7. [DEX '98] AUTOPERFECȚIONA, autoperfecționez, vb. I. Refl. A se perfecționa prin eforturi proprii. [Pr.: a-u-to-per-fec-ți-o-] – Auto1- + perfecționa.
8. [DN] AUTOPERFECȚIONA vb. I. refl. A se perfecționa pe sine însuși. [< auto1- + perfecționa].
9. [MDN '00] AUTOPERFECȚIONA vb. refl. a se perfecționa pe diferite planuri. (< auto-1 + perfecționa)
10. [DOOM 3] +autoperfecționa (a se ~) (desp. -ți-o-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă autoperfecționez, 3 se autoperfecționează; conj. prez. 1 sg. să mă autoperfecționez, 3 să se autoperfecționeze; imper. 2 sg. afirm. autoperfecționează-te; ger. autoperfecționându-mă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL