1. [DEX '09] AUTOINDUCȚIE, autoinducții, s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.
2. [MDA2] autoinducție sf [At: DN3 / P: a-u-to-in~ / Pl: ~ii / E: fr auto-induction] Inducție electromagnetică proprie.
3. [DEX '98] AUTOINDUCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction.
4. [DLRM] AUTOINDUCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction.
5. [DN] AUTOINDUCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction].
6. [MDN '00] AUTOINDUCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction)
7. [DOOM 3] autoinducție (desp. a-u-, -ți-e) s. f., art. autoinducția (desp. -ți-a), g.-d. art. autoinducției; pl. autoinducții, art. autoinducțiile (desp. -ți-i-)
8. [DOOM 2] autoinducție (a-u-, -ți-e) s. f., art. autoinducția (-ți-a), g.-d. art. autoinducției; pl. autoinducții, art. autoinducțiile (-ți-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL