1. [DEX '09] AUTOÎNCÂNTARE s. f. Automulțumire. [Pr.: a-u-] – Auto1- + încântare.
2. [MDA2] autoîncântare sf [At: DN3 / P: a-u~ / Pl: ~tări / E: auto1- + încântare] Automulțumire.
3. [DN] AUTOÎNCÂNTARE s.f. Automulțumire. [< auto1- + încîntare].
4. [MDN '00] AUTOÎNCÂNTARE s. f. automulțumire. (< auto1- + încântare)
5. [DLRLC] AUTOÎNCÎNTARE s. f. (Des folosit în cuvîntări sau în scrieri de educare politică a maselor) Încintare de sine însuși în urma unor succese, reale sau aparente, care duce adesea la lipsă de vigilență, de atitudine autocritică, la stagnare și regres; automulțumire.
6. [DLRM] AUTOÎNCÎNTARE s. f. Automulțumire. – Din auto1- + încîntare.
7. [DOOM 3] autoîncântare (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântării
8. [DOOM 2] autoîncântare (a-u-) s. f., g.-d. art. autoîncântării
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL