1. [DEX '09] AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească (prezentată ca) dată de bunăvoie pentru o lucrare de interes public. [Pr.: a-u-] – Auto1- + impunere (după rus. samooblojenie).
2. [MDA2] autoimpunere sf [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pl: ~ri / E: autoimpune] 1 Fixare și plată benevolă de către o colectivitate a unei contribuții bănești Si: autoimpus1 (1). 2 Contribuție bănească rezultată din autoimpunere (1) Si: autoimpus1 (2). 3 Calculare de către sine însuși a impozitelor Si: autoimpus1 (3).
3. [DEX '98] AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bună voie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [Pr.: a-u-] – Auto1- + impunere (după rus. samooblojenie).
4. [DLRLC] AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. Autoimpunerea [este] o contribuție bănească pe care o hotărăsc și o dau de bunăvoie locuitorii comunelor, satelor și stațiunilor balneo-climaterice, contribuție cu ajutorul căreia ei pot realiza lucrări și amenajări de interes local, fără a apela la fondurile bugetare și la materialele din fondul centralizat al statului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2589.
5. [DLRM] AUTOIMPUNERE, autoimpuneri, s. f. (În societatea socialistă) Contribuție bănească pe care o colectivitate o fixează și o dă de bunăvoie, în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. – Din auto1- + impunere.
6. [DN] AUTOIMPUNERE s.f. Contribuție bănească stabilită și dată de bunăvoie de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. [< auto1- + impunere, după rus. samooblojenie].
7. [MDN '00] AUTOIMPUNERE s. f. contribuție în bani sau în muncă benevolă, stabilită de o colectivitate în vederea unor lucrări locale de interes obștesc. (după rus. samooblojenie)
8. [MDA2] autoimpune vr [At: DA ms / P: a-u-to-im~ / Pzi: ~pun / E: auto1- + impune] 1 A-și fixa singur o contribuție bănească. 2 A-și calcula singur un impozit, potrivit legii.
9. [DOOM 3] autoimpunere (desp. a-u-) s. f., g.-d. art. autoimpunerii; pl. autoimpuneri
10. [DOOM 2] autoimpunere (a-u-) s. f., g.-d. art. autoimpunerii; pl. autoimpuneri
11. [MDO] autoimpunere
12. [DOR] a autoimpune vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. autoimpun; conj. prez. 3 sg. și pl. autoimpună; ger. autoimpunând
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL