1. [DEX '09] AUTOGIR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de sustentație care se rotește liber. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.
2. [MDA2] autogir sn [At: DA ms / P: a-u~ / Pl: ~e / E: fr autogire] Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei.
3. [DEX '98] AUTOGIR, autogire, s. n. Aeronavă prevăzută cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu elice de suspensie care se învârtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – Din fr. autogire.
4. [DLRLC] AUTOGIR, autogire, s. n. Avion special construit pentru a decola și ateriza vertical pe suprafețe reduse și a cărui planare e asigurată prin rotațiile unei elice cu trei sau patru pale fixate pe un ax vertical. V. elicopter.
5. [DLRM] AUTOGIR, autogire, s. n. Aeronavă cu o elice de propulsie antrenată de un motor și cu o elice de suspensie care se învîrtește în jurul unui ax vertical prin forța realizată de deplasarea aeronavei. [Pr.: a-u-] – După fr. autogire (< gr.).
6. [DN] AUTOGIR s.n. Aeronavă înzestrată cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițînd decolarea și aterizarea în plan vertical. [< fr. autogire].
7. [MDN '00] AUTOGIR s. n. aeronavă cu o elice care se rotește în jurul unui ax vertical, permițând decolorarea și aterizarea în plan vertical. (< fr. autogire)
8. [DOOM 3] autogir (desp. a-u-) s. n., pl. autogire
9. [DOOM 2] autogir (a-u-) s. n., pl. autogire
10. [GTA] AUTOGIR aerodină de tip giravion a cărui susținere în zbor este asigurată de un rotor asemănător cu al elicopterului, pus în funcțiune de un grup motopropulsor, permițând decolarea și aterizarea în plan vertical.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL