1. [MDA2] autoevidențiere sf [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pl: ~ri / E: autoevidenția] Evidențiere de către sine însuși Si: (rar) autoevidențiat1.
2. [DN] AUTOEVIDENȚIERE s.f. Faptul de a se autoevidenția. [< autoevidenția].
3. [MDA2] autoevidenția vr [At: DN3 / P: a-u-to-e~ / Pzi: ~iez / E: auto1- + evidenția] A se evidenția pe sine însuși.
4. [DN] AUTOEVIDENȚIA vb. I. refl. A se evidenția pe sine însuși. [Et. incertă].
5. [MDN '00] AUTOEVIDENȚIA vb. refl. a se evidenția pe sine însuși. (< auto1- + evidenția)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL