1. [DEX '09] AUTOCRATOR, autocratori, s. m. (Înv.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Din ngr. autokrátor.
2. [MDA2] autocrator sm, a [At: DOSOFTEI, V. S. 17/2 / P: a-u~ / S și: afto~ / V: -avt- / Pl: ~i / E: ngr αυτοϰράτωρ] 1-6 Autocrat (1-6).
3. [CADE] ‡AUTOCRATOR = AUTOCRAT: trimite Domnitorului ei hlamidă și coroană ca unui ~ (NE6R.) [ngr. αϋτοκράτωο].
4. [DLRM] AUTOCRATOR, autocratori, s. m. (Înv. și arh.) Autocrat. [Pr.: a-u-] – Ngr. autokrator.
5. [MDN '00] AUTOCRATOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator)
6. [MDA2] avtocrator smf vz autocrator
7. [Scriban] *autocrát, -ă s. (vgr. autokratés, d. autós, însumĭ, și kratéo, domnesc). Suveran absolut. – Vechĭ aftocrátor și autocrátor (ngr. aftokrátor și vgr. auto-).
8. [DOOM 3] autocrator (înv.) (desp. a-u-to-cra-) s. m., pl. autocratori
9. [DOOM 2] autocrator (înv.) (a-u-to-cra-) s. m., pl. autocratori
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL